Fernando Faleo

 ESCAPE='HTML'

SABBETE SANDE

Ogge èje sabbete sande,
a Madonne se'ngègne 'u mande,
nen hàve cke cchi jì, sòla , sòle se partì.
E truvàje a san Giuànne:
Nè Marì, che vàje facènne?
Vàche truvanne il mio Figliolo
quille chè porte 'a croce 'ngulle.
Và a la càse de Pelàte,
là lu truve sfracellate.
Tuppe, tuppe , e chi jè?
So' la mmame de Gesù.
Mamma mije nene pozze aprì,
stàche 'mmizze a trè giudèje,
chi me dàce 'na curtellàte
chi me dàce 'na sciabbulàte.
'U sanghe che m'è sciute
ind'ò carcere è rumanùte .
Responne 'a Matalène:
O grazzia plène.
Responne 'u cricefisse:
Ora pronobbis.
palomme e palummèlle
chè ce pùrte 'nda 'sta lambe?
ce porte l'uglije sande
pe' battezzà 'u Spirete sande.
'U Spirite sande è battezzàte
e tutte 'u munne s'è ccujetàte.

(da una vecchia filastrocca dialettale foggiana)

I saràke

Vecine a ‘ndò abbetàve
stève ‘na fèmmene anziàne
che vennève annanze ‘a porte
de via Giuanne Urbane
papavele , carote rosce, aulive nere,
chiapparine , alice, sarde e saràke.
Quanne menàve ‘a vorije
e ‘a felippine te trasève ind’è rine,
ije e tutt’a ggende du’ vecenate
se ijeve a ccattà sti’ preparate
e pure senza ‘a vrascere accussì ce se scalefave.
Ck’ quisti cunzaminde ce facemme nazza, nazze,
e pa’ cialanghe ce allecchamme pure ‘u piatte.
Pe’ stutà l’arsure e ‘u forte da’ cite
’avemma veve tand’acque da secca ‘a fundane .
Po’ , a fine da’ seràte , se cacciave ‘u fiasche du’ vine
e apprime de jerce a coleche ce facemme ‘na bbella zucate .
Allore accussì ‘u sanghe vullève e pu’ cavete
ce jemme a sdrupà pure senza peggiame ,
e pure ‘a cutre venève scanzàte.
Ije me so’ sembe addumannate:
“Forse pe stu’ mutive- PEPA ‘Ncule- sta’ femmene venève chiamate”?

Foggia 17 agosto 2015
 

VOCE   NUSTRANE

‘A matine , ck’u cambanille
passàve ‘a crapare,
ck’u bedone du’ latte,
anghieve  i  caccaville .
Dope ere ‘u turne du’  tarrazzàne,
jeve sope ‘o traijne  e lucculave:
“Ue’ belli fe’, tenghe i fichedinije ‘a pagnotte,
facite merenne  ck’u pàne!”
Po’ sendive a voce de’ Giuanne
ca menàve ‘u bbanne:
“ A chianghe eje arruàte ‘a carne de’ cavalle
a via Arpe, vecine a Porta Granne!”
E doje, sotte ‘a caliggene,
sendive ‘a  Peppinille,
ca ck’ na’ stagnere venneve
fàfe, cicere e salatille.
Chiu’ tarde, sendive skcamà  nu’ trecicle, ck’u pellemone;
ere Gustave ca sunave ‘u frischette,
e  venneve  i gelate ;
ere curiuse, purtàve i cavezune ‘a zuave.
Indande ‘o pizze ‘a strade ,
inde a na’ bagnarole, ck’ ‘na cuerte sope ,
Genille stracinàve ‘na cariole
e lucculàve  “So cavete i pelanghille”.
Mo’  nen se sendene cchiù ‘sti voce,
tutte ‘sta rrobbe se venne all’Ipercoppe,
‘ndò i fuggiàne vanne a fa pure ‘u struscie
pecchè stace l’aria condizionàte.
Però ‘sta poveva ggende
ca prime accussì cambave,
mò stàce a spasse
e se more de’ fàme.

Foggia, 4-luglio 2014

Recorde di' scole elemendare

Quante parémme belle quanne éreme crijature ,
tutte allinijate sop’ è scale du’ pertone
da’ scole “Nicola Parise”,
ckù senalicchije nere, ckù cullette janche
e ckù fiucchette blù, tutte sterete a’ lucide
ckù firre a caravune.
I mamme nostre, nonostante stesse a’ miserie inde ‘a case,
facévene a gare a chi purtave a scole ‘u fighije
che aveva parì ‘nù puparille, ckì capille ckà banane,
ckì cavezétte azzeccàte ‘e gammecélle secche, secche,
e ckì scarpe scuppate ‘a ponde, passate ckù diavolone;
‘U prime jurne de scole, che paure!!
Pe’ tutte nuje segnefechéve nen stà chiù tutte ‘u jurne
mizze a trade ‘a juckà ‘a mazze e busticke,
a fuje e lucculà spensarate;
mò avemmo stà ferme e cumboste ind’o banche,
cki pide sope ‘a pedane e cku cule sope ‘a tavelelle;
avemmo stà attinde quante avemmo scrive ck’ l’asticciule
‘a bagnà poche ‘u pennine ind’ o’ calamaije,
pe’ nen fa cadè a’ goccie sope ‘o quaderne
e assaprà a’ bacchette du’ maijestre sope e’ mane..
Quanne ascémme do’ portone principale,
i crocchije di’ wagliune s’alluntanàvene e se’ peghijàvene
a cartellète ’n’gape, accumenzànne de’ chiù peccenunne,
e parteve a’ battaglie che cuntenuave fine a’ sotte e’ case nostre.
Quante ce arretrammo tutte sudate, ck’ù cullette tutte sturte
e ck’ù fiocche appise,vulavane i taccarate de mammà
pecchè vedeve u’ puparille suje trasformate n’dà nu’ bandite Giuliane.
Però u’ jurne dope tutt’ ere fenute, eréme tutte cumbagne chi’ù de prime.
Quest’ere’a vite nostre, tanta semplicità!!
Avastàve , pe’ chi teneve a’ tessere de famiglia numerose, ascènne
abbàsce a’ refezione e magnà ‘nà ciotole de minestrone ck’ì munuzzagghie
e ‘nu pizze de furmaggine americane, rusce e puzzulente, pe sentirci sazzije e cundente.
Inde ‘o retratte vede a Fuianille, che ere ‘u chiù vasce e sicche di tutte quanda a classe
ma tenéve ‘nù squarde sémbe vispe (nonostante a fame) e ere u’ chiù sembatiche .
‘U chiù belle di tutte quande ere Serano Francuccie, ’nù biondine ck’ l’ucchie celeste
che ancore mò, nonostante l’età , te face ancore pazzia..
Inde a tutte i fotografie recorde ce stece ‘nù guaglione, che nen me vene u’ nome,
che ha purtate nu’ pare de stuale, sembe i stesse pe’ tutte e cinghe i classe elementare.
E a quinte, quante i cavezungille eréne oramaije troppe curte
e se vedevene i pile ‘mpacce ‘e gamme, specialmente quelle di ripetende ,
ce mettémme i cavezune di’ padre nustre , oramaie cumzumate a’ chieche de sotte
e i denucchje ,che se taghiavene “ a zuave” pe’ assemmighià già giuvenuttille.
Quille wuagluine, oramaje, so’ tutte umene cki capille janche, che se so fatte strade!
Chi eje n’artigiane affermate, chi nu’ brave ragiunire e finanche nu’ primarie ospedaliere;
hanne pensate a’ fategà con onestà o a’ studià all’università , con tanta forza di volontà,
sténne pe’ parecchie anne lundane da’ famiglie e nen pensanne a’ droghe e discoteche,
ma e sacrificie de mamma e papà.
Putime esse urgugliuse d’ave’ fatte risorge Foggia nostra bombardate
e contribuito al “Miracolo economico”degli anni ’60.
Perciò figghije e nepute pigghijete esembie da chi mò tene i spalle che
s’accumménzene a chiecà sott’o pese de’ l’anne,
e affruntate a’ vite sembe ck’ endusiasme, senza jè alla ricerca “ di paradisi artificiali
e cose fatue” senza juchà sembe da’ sule ckà plaj station,
ma turnanne ckù pensire e recorde d’ù passate e cercanne i vicchije cumbàgne de scole
pe’ putè arrecurdà a chjù belle età.

L’EDICULANDE ( alias Gianni RUGGIERO)

Apprime i giurnàle se accattavene ‘pa strade,
da ‘nu ’ strellone , ca ne purtave sotte ‘o ‘vrazze
‘na ciambàte e lucculàve :
“ ‘Ultime notizie ,il Giornale d’Italia”.
Mo’ se vènnene ‘nda l’edichele,
ca assemmegghije ‘ na preggione,
‘ndo stàce ‘nchiuse ‘stu povère crestiane ,
ca ck’u fridde e sotte ‘o sole s’addà guadagnà
pure isse ‘u pane.
Po’ s’arrange vennènne tanda ‘ati articule
oltre i giurnale, libbre, giocattele ,
riviste de’ fèmmene allanute
e i fillemine de Frangiscke ‘u ’ Pàpa.
Però l’edicule de ‘ Gianne èje tutte ‘n’ata cose,
proprie ‘ngegnose, ck’i sepponde pe’ mandenè
sembe aperte i porte, ck’ dainde ‘u computer,
sembe appicciate, ‘a catarre a purtàte de’ màne,
‘a mazze ck’u busticke e pure ‘nu cane.
E’je l’edicule de’ ‘nu poete, candande
e narratore de’ storie de’ ‘asciute do’ core,
guaglione ‘ndiste , ma mudeste,
cume i guagliune de’ ‘na vote .
Inzomme ‘st’edicule , pe’ mme,
èje ‘u cendre d’attrazzione de’ tutte ‘a ggende
ca abbete ‘nda quèlla zone .

11-giugno 2014

U GRANE CUTTE

Pe’ festeggia i sande murte
s’ause a preparà ‘stu dolce fuggiane,
ce vonne doje o tre manàte de bianghètte
e se mettènea mulle ‘nda ‘na spasètte.
Po’ se pigghije ‘nu granàte
s’agapre ck’i màne e , a une , a une,
s’accogghije ‘a summende
bella rosce e lucende.
S’hadda mètte a koce , pe’ ore e ore,
a fuche linde, ‘u muste ‘ndo caccaville
e ,’na vote che se restrenge, cagne chelore ,
addevènde quàse nere.
‘ Nda spasètte, anzimme ‘o gràne,
s’ammeschene tutte ‘sti cose,
ca tenenne agnune ‘na mutevazione,
e già se sènde ‘nda case forte addore.
Pe’ tradezione ‘sta ‘nzalate
hadda repusà almène ‘n’ata jurnate;
hamma aspetta l’aneme ‘i murte
pe’ putè assapra ‘sta vera bundà!
Ma dope che te magne
tre o quatte cucchiarate
t’accumminze già a ssènde
sazzie e pure ‘ndufate!!

Foggia, 21-ottobre 2014 

‘U MARE di’ FUGGIANE

Ogne anne  , quanne arruvave l’estate
piccule e grusse  ,se ieve  a Seponde,
pe’ ierce a sciaquà ‘ndò màre 
de’ nuje  fuggiàne.

C’abbiamme ‘a matine  ‘a stazione ,
ck’ì zucchele e’ pide,
ck’inde a sacchette  ‘u pagliaccètte,
‘na gazzose  e ‘a merenne. 

Facèmme tanda jucke ‘ndà littorine ,
u’ viaggie sembe allempide,
o allungate sope i portabagaglie 
jucamme pure ‘o scaffe .

Arruate sope a’ spiaggie, 
currèmme subbete inde ò mare 
che ere ‘nà tavele liscie cume l’uglie
ck’ dainde cavalluccie e stelle marine.

Spisse ‘a matine vedemme  
i pescature che tiravane ‘a rezze
ck’ tanda fatiche
da spezzarse ‘i gamme e  ‘i rine .

Dà’ mundagne ascennevene i pasture
che facevene fa ‘u zumbe ‘ndo’mare  
pure a morre di’ pecure
pè’ leva tutte a’ polvere dà’ lane.

Nuje guagliune ce mettemme  a’ mulle
‘ndò mare,  magnàmme ‘a merènne 
ck’  pàne e  frittate e vevemme
‘nà gazzose  purtàte da’ càse.

Mo’ ‘u mare eje ‘na fugnature 
n’acqua gialle,tanda sckume ,
e  pure ‘u sole, pu’ buche dell’ozone,
te coce , ma nen t’abbronze ‘stu traditore.

Pè’ truva u’ mare pulite ‘mò se vace
alle Maldive, mizze a’ tandà zulù ,
‘ndè capanne de bambù;
ma Gesù,  nèn’ ere megghije apprime !

Stemme  a case nostre,
mò , invece, facimme i’ snobb!
Ma  eje sembe belle pute 
arrucurdà quill’estàte a Seponde 
‘o mare di’ fuggiane. 

Foggia, Agosto 2009