Anna Delle Noci

NATÀLE ARRISICÀTE
(in vernacolo foggiano)

Màmm'e cchè ce stàce ìnt' a sta càse'!
L'àlbere mìzze fàtte e mìzze no,
‘u sckàtule d'i pallùcce da ‘nu làte,
i lùce che nen funziònene cùme se dève.
Mè, facìme l'àlbere e facìme stù presèpie,
cum' èja èje, avàste che stìme allègre
avàste che stìme ‘nzìme e c'a salùte,
facìme Natàle pùre ìnt'a mesèrie.
‘A stèlle è nu pòche scalcagnète,
e a lavannère s'è scuppète da nu quàrte,
‘u mùschie è quìlle sìcche de l'ate ànne,
e a funtàne vòtte l'àcque ma se ‘ncànte.
Papanònne vèce truànne l'osterìje,
ma l'òste l'àmme truàte sènza càpe;
de sprecà sòlde qua nen se ne pàrle,
e ìsse c'àcque e farìne l'ha 'ncullàte.
Pùre l'Àngele ìnt'u presèpie nen se tròve;
e chi l'annùnce che nasce ‘u Bambinèlle?
‘U pastòre, a vicchiarèlle, i pecurèlle ...
mbé, però, è venùte pròprije bbèlle.
Carlùcce, ‘a mmàmme, va pìgghije ‘u baccalà
che stàce fòre ‘a fenèstre, au frìscke, a bbàgne;
ìnte a sta crìse pùre nùije àmma campà,
però prìme ‘a preghìre e pò se màgne.
A mèzzanòtte mettìme ‘u Bambinèlle
che nàsce ìnte a ‘nu mùnne arrevutàte.
Ma nùije cantanne «Tu scèndi dàlle stèlle»,
Te purtàme pìzze frìtte e cartellàte!!
dicembre 2013
Anna Delle Noci

NATALE STRIMINZITO
(Traduzione in italiano)

Mamma mia e che ci sta in questa casa!
L’albero per metà fatto e per metà no, 
lo scatolo delle palline da un lato
e le luci che non funzionano come si deve.
Orsù, facciamo l’albero e facciamo questo presepe,
comunque sia, basta che stiamo allegri,
basta che stiamo insieme e con la salute,
facciamo Natale anche nella miseria.
La stella è un po’ malridotta,
e la lavandaia si è scheggiata da un lato,
il muschio è quello secco dell’altro anno,
la fontana butta acqua ma si incanta.
Il Nonno desidera l’osteria,
ma l’oste lo abbiamo trovato senza testa;
di sprecare soldi qui non se ne parla,
e lui con acqua e farina l’ha incollato.
Anche l’Angelo nel presepe non si trova:
e chi annuncerà la nascita del Bambinello?
Il pastore, la vecchietta, le pecorelle…
Be’ però e venuto proprio bene!
Carluccio, bello di mamma, vai a prendere il baccalà
che sta fuori alla finestra, al fresco, a bagno;
in questa crisi anche noi dobbiamo campare,
però prima la preghiera, e poi si mangia
A mezzanotte mettiamo il Bambinello,
che nasce in un mondo sottosopra.
Ma noi cantando “TU SCENDI DALLE STELLE”
Ti offriamo pizze fritte e cartellate.
Anna Delle Noci

FRÀTE  MÌJE

Fràte mìje,
Quànn’éreme criatùre,
Ce paréva che a vìte
Ère fuijèrse apprìsse p’angappàrse.
Chi mprìme ‘u facève ère ‘u cchiù mmàste.

Invèce  è ‘a vìte
Che ci ha fijùte apprìsse,
e chi ha angappàte  apprìme
ha pèrze ‘u jùche.

Tu si jùte fuijènne annànze e rrète.
E’ fàtte a zumpacavàlle e a mmucciacòle.
Ma a vìte t’ha ‘ngucciàte e  ha dìtte avàste,
è pèrze a partìte e mo’ stìje ìnd’a caggiòle.

S’ije fòsse angòre nu criatùre
Vulèsse jucà nu pòche a guàrdije e llàdre:
arrubbarrìje a chiève d’a caggiòle
e t’arrepurtarrìje ancòre fòre.

Ma mò nen èje cchjiù u tìmpe pe jukà
Pùre ìje fra pòche m’àgghia arrecettà
 e mo che arrìve  a quèlla vànna là
tròve ‘u surrìse de màmme e papà

e tu che dìce:“ Vìne aqquà,  fàtte abbrazzà.
Tu pùre eje tuzzulàte a quèsta pòrte
Repùsete nu’ poche,fràte mìje,
che dòpe ce ne jème lòcca lòcche.

Anna delle Noci - 7 settembre 2019

FUJÈNNE D'A CÁSE

Arréte a te
che guàrde a fa';
sòle ‘a ruìne
e ‘a mòrte de 'na civiltà
‘nu mùnne che
stàce a scuffulà
nen c'è sperànze de vìte
nen t'avutà
Nen send' canzùne
nen send' criatùre
nen send' 'n'addòre
nen send' vucià.
Annànze a te
mo' stéje a guardà,
si 'n'ata vìje
stàce a sperànze de truà.
Ma stu cancìlle
che l'hànne mìsse a fa':
fìle de fìrre
che te pòte tagghià.
Nen send' canzùne
nen send' 'n'addòre,
sòle ‘u chiànte ‘i criatùre
e chi stàce a gredà.
Te guàrde attùrne
e càde ‘u mùnne
sòle mennèzze
e i scàrte de 'n'umanità.
'Ndò stàce Ddìje
de Misericòrdìje,
quà dall'infèrne
nen ce pùje arrevà
Nen send' canzùne
soltànte dulùre
nen tengh' 'na càse
né cchiù identità
nen sàcce chi sònde
nen sàcce andò vàche
fujènne d'a càse
àgghije pèrse ‘u campà.

Anna Delle Noci. - 5 marzo 2016