Francesco Traisci

Terra mij

Vaàc a stazion careche de speranz
E penz a quill quatt jurn de vacanz

M’accatt u bigliett e voul u cour
M’u teng stritt stritt e dic..nu ved l’our

Già penz ai vrazz de mammà,
che m’abbrazz, me bac e me fac assj magnà…

Part u treèn e camin chian chian e dic: cum’agghia faà
Mo ascenn, e u vac nu poc a vuttà

Sogn fogg e quand’è bell,
I p langhill, u pan e i ricchitell

rumbemm i lastr jucann au cucctill
Ma nun er je,  è stat quill !!!

Cerch i cumbagn, ma ndo stann?
Se no so jut, ma pur lour cu l’affann

Papà pigl l’abbunamend
ime a vedè u fogg e  so cundend

A curva sud, i tambburr e gli ultrà
E forza fogg ce  mettim a lucculà..

E che c stace.. certi suggett allucinand,
tropp fort, vac appriss a lor, e pur iie cand.

M’affacc au balcon e m vene na bott
ma pcchè agghj lassat Viale Giott?

Cu’ sol che te guard e te parl cuu tramond
Ma st’emozion, mò, a chi ci’accond?

Me svegl da stu sunn o realtà,
A saj a verità?
Fogg è bell, ma stec angòr e semb qua.