Raffaele Pagliara
Che ccià ppurtate a guerre
Quanta meserie, quanta nganne,
quanta sfeducia angore
a guerre cià ppurate.
Città, pajîse, case sfracellate!
Ogge na prete ca calpîste
è na lacreme,
na lacrema chiagnute,
da na mamme o na crijature.
Ce stann'a l'impîde angore
tanta mure
c'hanne viste recchezze
o tanta puvertà,
prijezze o delore
e vvularrinne rumaní per sembe
guardanne mabaccia a sorte,
ma u pecone tradetore
i dace l'utema mazzate.
E lore da sta terre se ne vanne
forse secure ca sta guerre
mette na bbona vote faccia e ffacce
l'ome e a cuscijenze;
n cuscijenza schette, senz'odie,
senza delitte, senza pendemende.
Qunat'é bbrutt'a cchiagne
si nz'è maje chiagnute.
Qunat'è bbrutt'a nun putè chiagne
nu delore quann'è ggià ppassate
e nnuje nen l'îme sufferte.
Foggia 3 agosto 1945
'U scorciacrape
Quanne 'stu vînte tire...
da 'stu pajese ti n'avrissa fuje!
'N avaste 'u matarazze pe' cappotte.
Vularrisse tenè 'a faccia 'n terre
e nno 'i pîte.
I dînte si fann''a tarantelle,
'a pelle si face arrezzenute
ca pare ca si spezze, e 'i mane
si fann'a ttavulelle.
Prûve a passà
p''u Larghe 'â Cchisia Granne,
p''u Viale 'â Stazzione
o a Ppiazza Lanze
addò ochiù si cuncentre 'u vînte
ca ti pigghie 'nganne.
Quanne 'stu vînte mène,
te pare ch'è vvenute 'a 'pedemije.
L'appuntamente vanne a farse fotte,
e cchi camine pare 'na malombre.
Chi more a quilu tîmbe, stace frische!
Chi l'accumbagne fore a Pporta Granne?
Quann'isse tire... chître pure 'i prète.
Hanne vogghie i verdumare
e ttutte quille d''u mercate
a sbatte i pîte e a ddàrese vrazzate
pe' pigghià calíme:
hanne vogghie a sbatte i dînte
quanne mène 'u scorciacrape,
tagghiarecchie e ffrecapezzînte!
da "IL corriere di Foggia" del 23-12-1963
Mmidie e ccuncurrenze
'Na galline aveve fatte
'n ûve grûsse-grûsse
e ss''u guardave, ss''u guardave.
– Vuleve dice ije ca nen asceve!
Ma na cumbagne de caggiole,
mmidiose, li dicije:
– Mo, cu 'stu prevelegge
mitte 'ncattiva luce sope 'o munne
a cchi 'u face piccinunne.
– Te sbaglie, bbella mije...
a mme me coce!
Falle, falle... e ppo me daje 'na voce!
da "Il corriere di Foggia" del 24 novembre 1963
Poesie dialettali foggiane
PREFAZIONE
Ho letto il piccolo volume d' un fiato e concludo, dopo un riesame, che queste "poesie dialettali,, di Raffaele Pagliara mi piacciono.
La prima ragione di compiacimento è questa: le poesie sono semplici e piane e non si propongono particolari fini da raggiungere. Nascono dalla felice ed acuta osservazione della vita del popolo di Foggia, il quale si muove, nei versi del Pagliara, con bella spigliatezza e senza sforzarsi in speciali atteggiamenti. Si tratta di buona gente -anche fra questa non manca il pettogolezzo ed una tal quale maldicenza - che parla di se stessa e di altri sinceramente, sulla pubblica via.
Non poco ha giovato al Pagliara, nel raccogliere e fissare queste voci, una piccola vena di umorismo paesano, che condisce e non dispiace.
E poi, l'autore di questo buono e sano libretto, ha superato brillantemente un pericolo, che poteva consistere nel far diventare le sue poesie troppo fonografiche e fotografiche: egli ha evitato, per istinto e buon gusto, lo scoglio.
Per quelli che diranno - e non potranno mancare - che il " dialetto ,, di Foggia è brutto, avrei intitolato la raccolta: " Poesie in lingua di Foggia,,.
E lo avrei fatto per ricordare, ma solo a quelli che facilmente sentenziano, come i più antichi rimatori nostri scrivessero, ad esempio, in lingua veneta, lombarda, bolognese, napoletana, siciliana; e per ammonire, già col titolo, che i dialetti si chiamano così solo per necessaria convenzione, ma sono lingue regolari (delle quali non si possono definire alcune belle ed altre brutte), tanto regolari, che da esse si può ricavare la grammatica e si può compilare il lèssico.
Chi assevera che la lingua di Foggia è brutta, si ferma indubbiamente su alcune particolarità del vocalismo e del consonantismo puramente esteriori, attinenti sopra tutto alla pronunzia dei suoni.
Per la quale ultima, bene ha fatto il Pagliara a non usare quegli orribili segni che si definiscono diacritici e che accrescono la difficoltà della lettura a chi ignora il dialetto.
Ma aprite il libro e leggete, fra i primi, i sonetti intitolati: "A 'u Duce ,,, " Bbene de mamme ,,, " Bbene de figgliie ,,, e poi: " 'A vèdeva chiagnelose ,,, " Cummare malalenghe ,,, " Jnd' 'a scole ,,.
Non ve ne pentirete.
E andiamo tutti insieme a visitare " 'A puteje d' 'u marmurare ,,.
Chi sa che non ci sia qualcosa anche per noi.
Agosto dell' anno XVI.
GIUSTINIANO SERRILLI
TURMÎNDE
Quann’ ije te vete Annì m’ abbatt’ ‘u core
e ddíche sembe ca t’agghi’ a parlà ;
cu st’ucchie nicr’ e sti capille d’ore
si nnat’ avaramende pe ‘ngandà.
Te veng’ appîrzz’ appîrzz tu m’attire
e ‘n de n’ addune (1) ca te vogghie bbene:
índ’ a stu core mije quanda suspire
che ffûche ca me send’ ind’ a sti vene.
Quanne te l’agghi’ a dice sti parole:
Senze de te ‘sta vita mije e nînde,
nen zaje che ssi pe mme, ‘a lune, ‘u sole,
‘u bbene ca te vogghie e’ tropp’ assaje,
stu core mije e’ tutte nu turmînde ....
Te vogghie bbene, ma ‘n d’ ‘u diche maje.
(1) ‘n de n’ addune= non te ne accorgi.
DESPETTOSE
Famme sapè che ttîne ind' a stu core;
me faje agnu mumende nu despîtte.
Sînde Lenuccia mije, tutte st' amore,
tutte stu bbene ca me garde mbîtte
te I' agghie cînde vote demustrate.
Ce penze nott' e gghiûrne e nen ge crete
ca tutte 'nzîme tu te si ccagnate.
E fatte 'u core tûste cum' 'a prete,
e I' ûcchie nenn i tîne cchiù singere;
e stu penzîre fisse m' avvelene!
m' e fatte chiagne assaje a jîre ssere.
Tande ca soffre nen d' u sacce a ddice.
Soffre pecchè te vogghie troppe bbene,
soffre pecchè me send' assaje 'nfelice.
TUTT' È FERNUTE
T'agghie tenute sembe ind' a stu core;
t' agghie penzate sembe, agnu mumende,
so state nu uaglione assaje 'nnucende
credenne ca 'n ze scord' 'u prim' amore.
Ma I' e destrutte tu tutte stu bbene,
e I' e destrutte senza cchiù speranze;
t' e rrucurdà: sevizzje e nenguranze,
'u core 'u tenghe chîne de velene.
Si state troppa 'ngrate e ssemb' a stesse;
'n g' esiste nînde cchiù fra tutt' e dduje;
avast' 'u bbene ca t' agghie velute.
E ddoppe ca tu chiagne e ffaje prumesse:
chiande e prumesse ca so I' arma tuje;
mo nen de crete cchiù tutt' è fernute.
SENZA SPERANZE CCHIÙ
Si putarrije vedè nu jûrn' angore . . . .
nu jûrne de quann' era cchiù uaglione . . . .
quanne cchiù fforte m' abbatteve 'u core,
'quanne ilardeve mbîtte na passione.
Mo cerche 'u core mije, ma cchiù nen drove
mo nînde torne cchiù tutt' è fernute;
chiagne stu vîrne triste.... e chiove.... chiove....
abbrile è ggià ppassate . . . . si n' è gghiute.
E stu delore nen ze struje maje ;
quande cchiù ttîmbe passe cchiù vvicine
m' 'u send' accust' a mme. So straccue (1) assaje
Senza speranze cchiù che ppucundrije.
E cchiove . . . . chiove . . . . sembe fine fine . . . .
cume me chiagne sembe 'u core mije.
(1) stanco, esausto.
LUNA CHIENE
Si bbell' assaje luna mije stasere
che quella faccia chiene tu me rire :
pe mme tu sinde 'u core cchiù ssingere,
cchiù staje da me lundane, e cchiù m' attire.
Tu rîgne 'ngîle cume e na riggine
mmînze a nu mande tutte recamate
de tanda stell’ attûrne, a tte vvicine,
me pare na crijatura nazzecate. (1)
Tu rire p' 'a prijezze e ije me 'ngande;
da na bellezza tale ije fuje tradite,
e ddiche 'ngûrp' a mme sfucann' a cchiande:
Tu core mije, nen ge mettenn' ‘a mane
pe tutt' i cose bbelle ca tu vite,
ma e' megghie ca tu i guarde da lundane,
(1) cullata.
A S.E. UMBERTO GIORDANO
Accademico d'Italia
ROS' E SPINE
Guagliona bbelle, magge se n' è gghiute,
ije nen de serve cchiù, ne mme tuccanne :
quann' è ppassate 'u tîmbe 'n ge penzanne,
a cche te serve mo tutt' è fernute.
Quann' isse me dicije : te vogghie bbene!
me dije na rose e ddoppe me vasaje,
ma ije fuie troppa 'ngrate ca 'u lassaje,
ma chiagne nott' e gghiûrne e stache 'n pene,
Si crite ca te pass' agnu turmînde,
me puje pigghià pe darl' a 'u prim' amore:
torne a rrepete ije nen de serv' a nnînde.
Che ttande na prijezze esse 'a stuccaje,
nenn abbadaje nè a spine e nè a ddelore;
ma 'a rose ind' a nu nînde se sfrunnaje.
ROSA BBELLE
Tu si na rose de vellute fine,
fiore cchiù bbelle mminz' a ttutt' i fiûre;
'u sole t' accarezz' agnu mmatine,
te vase, cum' 'a mamm' a 'u crijature.
Me 'ngande agnu mumende si te guarde,
te vularrije strenge ind' a sta mane;
tu tîne troppe spine e nne' mm' azzarde,
t' addore e tt' accarezze da lundane.
Te vularrije cresce ind' a stu core
semb' ammucciate, (1) che na ggelusije,
ma tîne troppe spine e ddaje delore.
A mmagge rosa bbelle te ne vaje,
che tte te pûrte na speranza mije . . . .
po tûrne . . . e 'a ggevendù nen dorne maje.
(1) nascosta.
BBENE DE MAMME
Tu dûrme ... e 'a mamma tuje figghie belle,
se trove accûst' a tte pe' nnazzecà. (1)
Te guarde, t'accarezze sta faccelle
chiane chiane pe' nen de duscetà.
Te vularrije vedè cchiù ggrûssetîlle
e ppo' cchiù ggrûsse... e ppo' cchiù ggrûss' angore ...
sembe 'n oneste e bbûne figghiarîlle,
pecchè si tutt' 'u bbene de stu core.
Ije vularrije sta vite Iong' assaje,
pe' cunzularte quanne staje afflitte,
e ppreghe sembe e nne' mme stanghe maje
pecchè tu puzz' avè na bbona sorte.
Mo t' agghi' a dà nu vase citte citte ....
dumane po' t' 'u dache forte forte.
(1) cullare.
BBENE DE FIGGHIE
A TATONNE 'U CECATE
Vaje sembe sûle, d' 'a matine 'a sere,
sott' 'a ggiacchette pûrte 'u mandulline
e mmane nu bbastone nere nere
ca dinne quand' è crute nu destine.
Nu jûrne l’ûcchie tuje hanne guardate
'a facce de sta terre e 'u bbelle sole;
ma se so cchiuse po', se so 'nzerrate : (1)
ne vularrinne dice de parole.
Tu quanne sûne sckitte tanne (2) ije sende
tutt' 'u delore tuje da vicine;
te tremeleje 'a mane, e ije tenghe mende:
penz' a 'u destine tuje ca nen ze cagne.
Sott' acque e ssott' a vvînde tu camine ...
cume te vete 'u core mije me chiagne.
(1) stretti.
(2) allora.
SENZA MAMME
Pòvere crijature senza mamme,
senza nu vase e ssenze na carezze !
ije m' arrecorde quanne ce truvamme:
'nd' a I' ûcchie tuje ce steve na prijezze.
Quand' ira bbelle quanne m' aspettave
sott' acque e sott' a vvînde agnu matine;
cume e nu patre tuje m' abbrazzave,
me dive certi vase fine fine.
Mo nen de vete cchiù, tu m' e lassate
senza nemmanghe darme nu salute ;
ma quanda vase a tte t' agghie stepate:
pecchè ind' a 'u core tenghe na speranze
ca mo da n' ata mamma si ccrisciute,
e nu jûrne cim' a truvà pe 'nnanze.
I SANZIONE
Che ss' ha sckaffate 'n gape l'Inghilterre!
ca vole fa semb' esse da patrone!
Curagge ne' nne tene de fa 'a guerre,
e sse n' è sciute sckitte ch' i sanzione.
L'Italia ce l'ha dditte: 'n faje pagure,
pecchè e truvate 'a form' 'a scarpa tuje;
si tu nen faje duje pise e ddoje mesure,
te fazz' a vvedè poche 'u fuja fuje. (1)
'A f avulette " 'u lupe e 'a pucurelle ",
quann' era crijature s' accundave,
ma mo, so' ffatta grosse sora bbelle,
e mm' arrecorde tu quann' accattave
Putenze e Ceveltà; ije e' 'u cervelle
steve addret' a tte: ma te guardave.
(1) fuggi fuggi.
'U CIUCCE RRE
Nu ciucce nen vulije capì raggione:
vuleve ess' 'u rre de L' anemale.
Nu corie (1) se mittije de lione,
pareve probbete isse tal' e qquale.
Salute a mmangh' e ddritte, iss' acalave
'a cape e ssalutave
e nzotta musse (2) s' 'a rereve.
E cche respette! diceve;
'u vite che ssignifeche 'a grandezze!
Ma fuje troppa forte sta prijezze:
a l'use suje cavecejaje
e ppo arragghiaje.
Fuje carecate pure da 'u cchiû vvecchie ....
e l' uteme pîzze,
d' 'u rre ciucce,
fuje 'a recchie.
(1) pelle, travestimento.
(2) sotto i baffi.
'U GALLE SCUSTUMATE
Nu galle che na voce da tenore
ca te 'ndrunave pegge d' 'u cannone,
agnu matine semb' a na stess' ore,
apreve 'u cannaruzze e na canzone
candave a 'n ome troppe sfategate.
- Quann'eie che 'a vuje fernesce che stu cande?
'u saje ca si nu galle scrijanzate?
te crite c' accussì te faje nu vande!
Vaje tûrne tûrn' a mme; ma si nisciune
se resende, ije so' l'ome e 'n ge penzanne,
te struzzulleje (1) 'a cape a' secherdune. (2)
- Famme sapè da me che vvaje truvanne!
pe tte nen cande ma pe 'n ate e une;
si tîn' a sûnne dûrme e 'n ge stunanne.
(1) torcerò.
(2) all' improvviso.
'U PASSARÎLLE
Nu passarîlle assaje scapecerrate, (1)
ca nen zendeve maje 'a mamma suje,
cume se vedije ca s'era 'mbennate,
aprije i scille (2) e se mettije a ffuje.
Ma po sbattije 'n derre 'u passarîlle;
'a gatte sott' 'a bbotte l'adducchiaje (3)
quillu vuccone bbelle e tenerîlle,
e mmanghe na pennuzze ce lassaje.
E' cort' e vvicchiarelle 'a favulette;
ma stanne certe, angore nenn 'a sanne:
so quille ca si pìgghien' 'a bbacchette,
tanda cucchîre i vite ca se fanne.
Nu jûrne arriv' 'a gatt' e nne' rrespette,
e 'a morte 'u passarîlle facciarranne.
(1) scapestrato
(2) ali.
(3) l'adocchiò.
NU ZIJANE CHETOGNE
E ddoppe ca te faje agnu mumende
varv' e capille pe pparì cchiù bbelle,
guard' i figghiole e ffaje 'u sendemende:
pe tte ce vole semb' 'a vicchiarelle.
Cummingete! 'a vicchiaje e malatije
ca face cret' angore e ssusperà.
Tu puje dice sckitte: ai timbe mije!
mo senza dînde nen puje cchiù aggangà.
Si ffatte 'nzalanute (1) e rrapecane, (2)
pure quann' eje 'a feste de Natale
tratte i nepute tuje cume e ccane.
L'e scritte 'a cartulline da 'u pajese:
So ttîmbe bbrutt' assaije! nînde rijale
nepute mije, nen cacce nu turnese.
(1) rimbambito.
(2) tirchio.
CANE E GATTE
Diceve 'a gatt' a 'u cane:
ogge ej' 'a sanda Palme
damme 'a mane,
facime pace.
Ije te prumette, parola mije d'onore,
c' 'a faccia tuje nen d' 'a tocche cchiù.
Ma 'u cane respunnije:
nen de crete bbella mije,
si mmaganzese (l) assaje
nen vite angor' 'a faccia rangecate? (2)
'U lupe perd' 'u pile, ma 'u vizzie maje.
(1) maganzese (traditore).
(2) graffiata.
SERENATE A DDESPÎTTE
1.
Sott' 'a fenestra tuje guagliona 'ngrate
ije sckitte pe ddespîtt' agghi' a candà.
Ne de credenne,
pecchè tu m' e lassate,
ije m' avvelene 'u core a tte a ppenzà?
Sûme catarra mije!
dengille ca me sende cchiù ccundende;
si esse spos' a 'n' ate ne mm' 'a sende:
ma sckitte ci agghi' a rire e agghi' a candà.
Si nenn 'u sape angore,
catarra mije c' e dice:
ca ije mo fazz' 'amore
che n' ate cchiù ssingere.
2.
Quanda parole bbelle, affezziunate,
ca me dicive stenn' a ccor' a ccore!
Quanda prumesse,
che vvase appassiunate
ca tu me dîve sckitte pe 'ngannà.
Sûne catarra mije!
ess' à sprecate tanda vase a 'u vînde,
se crete, 'u core mije soffre turmînde?
ma e esse ca 'n ze pote cunzulà.
Si nenn 'u sape angore,
catarra mije c' e dice,
ca ije mo fazz' 'amore
che n' ate cchiù ssingere.
. . . . . . . . . . . . . .
Mo pe nnisciune prezze
ne' me l'accattarrije
stu bbene ca desprezze:
ch' è state na buscije.
CORE SINGERE
1.
Nenne,
fiore cchiù bbelle
ca vase 'u sole
si sckitte tu,
si sckitte tu!
Cande
de sta cambagne
tutt' i bbellezze ca so pe tte.
Si na riggine,
nu core singere,
nu fiore ggendile
tu sinde pe mme,
oje nenna nè' !
Mminz' 'a cambagne,
mminz' a stu grane d'ore
a ccor' a ccore
oje nenna mije
sembe che tte.
2.
Nenne,
pe st'ucchie tuje,
stu core mije
te vogghie dà,
te vogghie dà!
Belle,
si cchiù te guarde
te vogghie bbene
tu 'u saje pecchè.
Si na riggine,
nu core singere,
nu fiore ggendile
tu sinde pe mme,
oje nenna nè' !
Mminz' 'a cambagne,
mminz' a stu grane d'ore
a ccor' a ccore
oje nenna mije
sembe che tte.
(per finire)
. . . . . . . . . . . . . .
te vogghie bbene
tu 'u saje pecchè:
Stu core mije
cercave nu core,
mo l'ave truvate
si, oje nenna nè',
oje nenna nè!
E cche ccujete
pe mminz' 'a sta cambagne....
stu core chiagne
tu 'u saje pecchè,
tu 'u saje pecchè.
RIGGINA CAMBAGNOLE
1.
Lui - Oje nenna si bbelle stu jûrne
p' 'u fiore ca pûrte mbîtt' a tte.
De quande ce stann' a quà 'ttûrne
riggine tu sinde pe mme.
Te guarde, me 'ngande, suspire,
m' abbatte stu core,
me faje murì.
Me guarde, tu rire,
sta vocche te parle :
che ssînde pe mme ?
Pe sta megghia feste d' 'u pajese,
t' e mise 'a vesta rose e 'u mandesine
tutte recamate d'ore fine.
Se face sta feste, tu 'u saje,
ch' è sckitte pe tte ?
Ogge st'ûcchie tuje so llucende
e cchi nen faciarrije 'u sendemende ?
Si belle nenna mije cume e 'u sole,
m' e sende, t' agghi' a dice na parole :
Te vogghie bbene,
te penze semb' agnu mumende,
de si, respunne !
Stu core nenne mbîtt' a mme,
ije nen 'u sende cchiù.
2.
Lei - Che feste stu jûrne. E stu core
me chiagne e mme rire, neh ! pecchè ?
Lui - Rerenne, chiagnenne, è st' amore
stu bbene ca sînde pe mme.
Lei -Me guarde, te 'ngande, suspire,
sta vocche te parle:
che vvuje da me?
Lui - Riggine tu rire,
riggine tu 'u saje
che t' agghi' a vasà.
Lei - Ninne abbate, 'a rose tene i spine
e ssenza nînde, 'u saje, nen ze spose.
Lui - Ci agghie ditte a màmmete na cose:
m' avaste stu core ca tîne,
te vogghie spusà.
Assieme - Ogge st'ûcchie tuje so llucende
e echi nen faciarrije 'u sendemende?
(nenna mije)
Si bbelle cume e 'u sole
(nenna mije)
m' e sende, t' agghi' a dice na parole :
Te vogghie bbene,
te penze semb' agnu mumende,
de si, respunne !
Stu core mbîtt' a mme
(nenna mije)
ije nen 'u sende cchiù.
'A PIPPARELLA MIJE
CATARÌ
PACCIARELLE
A MARIO MENDUNI
Caricaturista
Si 'u vite ne' ll'apprizze
c' 'a facce d' 'u 'ngandate!
te pare ca nen vete,
ma quille t'à 'nnicchiate.
Sott' 'a mana suje,
quanne te pigghi' a ttire,
'u specchie tuje te face
e ddope tu t'ammire.
So' mmîdeche, avvucate,
'ngignîre e prefussure
ca passen' a trafile,
sotte 'a carecature.
So' rrecchie, muss' e nnase
ca sfrije agnu mumende,
abbuscke poch' e nnînde,
nenn eje ca se resende.
St' artiste so' nu guaje!
so ttanda spezzendate;
chegnome e nnome lore:
" Cundende Desperate ".
Si ttu " Menduni Mario "
'u cape de sta classe;
te fanne Cavalîre ....
ma staje semb' 'a spasse.
CUMMARE MALALENGHE
- Cumà Marì nenn e sapute nînde!
se n' 'è fijut' 'a figghie de Rusine.
Dope che à ffatte tanda sfaccîaminde ⁽¹⁾
mo tene a cchi ce mett' ... 'u mandesine. ⁽²⁾
Mo sind' 'a mamme, quella ruffijane
ca tretecav' a zzit' e mmaretate,
ca mettarrije sop' a 'u fûche 'a mane;
esse 'n ge cendre 'a figghi' 'à ccumbenate.
Mo s' adda mett' a cchiagne, e ll' hann' a crete!
accumenzann' apprime da 'u marite
ca ten' i corne longh' e nnen zi vete.
- Cuma Rachè, si 'a mamme 'n giuvendù
n' à fatte tande, face 'a rijuscite
'a figghia suje ca n' adda fà de cchiù.
(1) civetterie.
(2) grembiule.
'U CANE MIJE
- 'U cane mije e' tropp' indelliggende:
I'avrissev' a vedè nenn eje de razze
e nnen è tanda bbelle avaramende,
ma 'nnanz' a 'u megghie cane, embè, s' 'a strazze.
Tene nu guste pròbbete ch' è fine:
nenn à ppigghiate 'n ossere da nderre ;
t' 'u vit' appîrzz' a mme ser' e matine
e ssembe n' forzz' e svelte pe fà 'a guerre.
Manghe pe' mmille lire 'u vennarrije
nu cane c' avrij' a sta ind' a ttutte i case,
pecchè t' abbate assaje 'a 'cunumije.
Se magne sckitte sckitte, e ttene 'u nase,
i dìbbet' a strafotte ca fazz' ije,
e ddice: falle sembe! e ppo me vase.
'U SPOSE
'U MUZZUNARE
GUAGLIONE SCAPECERRATE ⁽¹⁾
'U MALATE
'A VÈDEVE CHIAGNELOSE
Na vèdeve chiagneve a ttand' 'a stizze
quanne faceve 'u lîtte agnu mmatine:
-Marìteme durmeve mbizza mbizze, (¹)
ne' mmaltrattave manghe nu cuscine.
'U chiande se sendeve a 'u pizz' 'a strate;
'a ggende ca passave se fermave,
diceve: Poverelle, e cche ppeccate !
e esse cchiù cchiagneve e strepetave.
Ma 'a sere po i passave 'a fernesije
de chiand' e strille, e ccume s' 'a gudeve
cche ttanda canuscende 'n gumbagnije :
tutt' s'ammullecave (²) e s' 'a rereve.
Ma 'u jûrn' appirzze, chiand' e ppucundrije ....
cchiù amice receveve .... e cchiù cchiagneve !
(1) sulla sponda.
(2) faceva moine.
'A CRISE
'A PUTEJE D' 'U MARMURARE
(LA BOTTEGA DEL MARMISTA)
Quà stace trubbucate (1) Don Camille:
cchiù ddìbete teneve ca capille.
Murenne le scappaje : Che ppeccate,
ca more e i credeture 'n zo pagate .
(1) sepolto.
◌◌◌
Diceve "Scorza lisce", 'u scupatore,
ca 'u munne è 'na mennezze.
Cchiù scupe, cchiù arrezzirie (2) e jîtte fore ....
ma sotte ce rumane semb' 'a fezze.
(2) ripulisci.
◌◌◌
Quà dorme 'n zanda pace Don Ggiacchine,
nu forte jîttatore,
ca 'n ze guardave maje 'nnanz' a 'u specchie.
Nenn era tanda vecchie;
nen zacce cume fuje,
nu jûrne s' ammeraje:
sott' 'a bbotte sckattaje.
◌◌◌
Quanne murije donna Zarafìne,
'u jînere (1) chiagneve:
Seroca mije!
pròbbete nen ge credeve
ca me lassave, e 'vute nu curagge!
Megghi' accussì! luvame 'u cane e 'a ragge.
(1) genero.
◌◌◌
Nu pòvere scarpare
f ategave d' 'a matin' a' sere
e mmastecave amare :
Stu mesale (2) mije e sta mandere, (3)
fatije cum' e ccane,
tine 'u cape mmane,
ma nînde ind' a sta sacche ce rumane
(2) tovaglia.
(3) sorta di grembiule per i calzolai.
◌◌◌
Si 'a bbellezze sarrije nu capetale,
se spartarrije a quazzoldallire.
Ma 'u fatte eje
ca cchiù 'a guarde e cchiù l'ammire,
fernesce c' addevende nu mesale.
◌◌◌
Pasqualucce tutt' i sere
s' arretire nazza nazze.
Tu e 'vezate tropp' 'u vrazze
- dice sùbbet' 'a migghiere
Mo arrebbîlle tutt' 'a strate
- isse dice - ne mm' 'a tenghe
e ssi tu 'nn avasce 'a lenghe,
torne 'ndrete andò so state.
◌◌◌
'A figghiole a quinicianne
m'assemmegghie na vicîlle:
cume vete ch'è 'mbennate
agapre i scille e addà vulà.
M' assemmegghie 'u pulucine:
'mboche, 'mboche sott' 'a mamme...
e quann'è cûtte bbûne bbûne
senza storie addà stuzzà.
◌◌◌
Mamme diceve: 'a mmidje figghia mije
ej' 'a cchiù bbrutta malatije.
Pe nen cadè malate,
e' megghie a esse sembe 'mmediate.
◌◌◌
Quà dorme 'n zanda pace
na vecchia zetellone.
Va trove mo cche fface,
si tene semb' 'a stessa 'ndenzione
ca 'n ze vuleve maje maretà.
Prima de murì delerijave:
diceve che a l'atu munne
'a sorta suje se cagnave.
◌◌◌
Si angappe na migghiera tenga longhe,
nenn 'a facenne manghe puputà. (1)
Tu citte citte, senza fa parole,
'a daje 'n gape e 'a mann' a ttrubbucà. (2)
(1) balbettare.
(2) seppellire.
◌◌◌
lnd' a sta fosse stace nu struzzine:
magnave 'u sanghe vive d' i cristijane.
Malate le menàrene i sanguette; (1)
isse strepetave,
se muzzecav' i mane
e ccum' e nu dannate lucculave:
'u sanghe ca zucate
me l'agghie guadagnate!
(1) mignatte.
◌◌◌
Nu cane se feccaje da nu chianghîre (2)
speranne c' addubbave (3) cocche ccose.
'A gatta ciotta ciotte d' 'u patrune,
a' secherdune, (4)
i rangecaje 'a facce e 'u sucutaje. (5)
Guè, pîzze de vastase !
chi nen g' è nnate ind' a 'sta case
nen ge trase.
(2) macellaio.
(3) racimolava.
(4) all' improvviso.
(5) lo rincorse.
◌◌◌
Na fèmmen' à spusate Pasqualine
ca è bbrutte cume 'u dèbbete.
Iss' è cundende,
e ffrisck' e ccande agnu mumende:
andò ce stace 'u guste 'n g' è pperdenze,
e vva bbûne!
Ma bbrutt' e ssenza solde è na 'ndecenze.
◌◌◌
Chi tene migghiera bbelle sembe cande,
chi tene sold' assaje sembe conde.
lje ca nen denghe solde
e mmanghe na migghiere,
me cond' i passe, e ccande
d' 'a matin' a sere.
◌◌◌
Diceve a l'atu jîre na vammane
ca mo fìgghiene cum' e ccane.
Si jame semb' annanze de stu passe
che ffacime,
ca duje vrazze tenime !
◌◌◌
Se ne fujije 'a figghie de Carline,
s' arrebbellaje tutte nu pajese.
Dicev' 'a ggende,
sembe malamende:
Cum' eje ch' avrà ffatt' a ffuje,
si teneve 'a gamma lese !...
◌◌◌
Diceve na patane a nu cetrûle
verde verde e pundelluse:
'U saje ca si crijûse!
pecchè te sckaffe mmînz' a tutt' i cose?
tu t' 'e luvà sta bbrutta malatije.
- Guè patanella lord' e ttrezzelose!
pecchè mo 'ù fa vedè ca si ssignore?
Tu pure tîn' 'a bbrutta numenate
e staje sott' a terre, e ije stache fore:
chiuttoste pînz' a farte na lavate.
◌◌◌