Bruno Caravella

Bruno Caravella ESCAPE='HTML'

QUÌLLE KE RUMÄNE

Ke mmë uardë
me uardë
vularrìssë sapè i pënzire
st'ukkije ke uardënë o larghë
nu saccë manghë ìje
cume quili vötë
ke të stregnë cokke ccöse
ma nu säjë dìcë
quìlle ke rumäne
ke rrumänë
na karezzë ke së n’è vuläte
e spìrë ke arrìvë
söpë e uange
dë na figghiölë
makkaturë 
p'asciugá na lagrëmë
ke rrumänë
nu väsë
menäte sottë a nu cilë
dë lunë
nu petalë a 'ppujarse
mminze a vokka dolëcë
vëllutë
ke vularrìssë n'zine a te
ke rrumänë
na mäne
ke të struscë i capìllë
te nazzekiejë d'ammörë
po' t'addurmë
rumäne a nottë
assettätë a scurìje
të sognë
BRUNO CARAVELLA, 14 gennaio 2020 
ore 17.00
Traduzione
COSA RESTA  ©
di Bruno Caravella Virtual Writer 
Perché mi guardi
mi guardi
vorresti sapere i pensieri
di questi occhi che guardano lontano
nemmeno io li so
come a volte
qualcosa che ti stringe
ma non sai cosa
quello che resta
cosa resta
una carezza volata via
e speri arrivi
sulle guance
di una ragazza
fazzoletto
per asciugare una lacrima
cosa resta
un bacio
lanciato sotto un cielo
di luna
un petalo che si posa
tra dolci labbra
velluto
che vorresti sul tuo seno
cosa resta
una mano
che ti stropiccia i capelli
ti culla d'amore
ora dormi
resta la notte
seduto nel buio
ti sogno

BRUNO CARAVELLA, 14 gennaio 2020, ore 17.00

A LÜNË NASCË SEMBË QUANNË AKÁLË U SÖLË

di Bruno Caravella

Ke ttimbë
ke arija dolëcë
ke rumánë attassátë
zurlëkijejinë i rennëlë
e të mettënë u córë m'brazze
na favulë dë culurë s'agaprë n'gile
e vìdë füjë criatürë tra rötë e zzökë
a nënnellë ki trezze longhë
ke zumbávë a kkambánë
qulu bellë vëstìtë azzurrìne
a qquadrettillë
i jambë da passarillë
ke ogne jurnë erë na festë a vvëderlë
uì duscijëtë
mo lassëla perdë sta malengunìje
quìlle succedë quannë akálë u sole
falla jì pürë a essë
all'arrètë o münnë
dìllë dë sta a llà pë n'anne
e nn'ate cind'annë
uardë mo cumë ejë ruscë
dujë spìkkië purtagallë
mminze a nu prátë d'aulìvë
a 'ddorë du márë e da 'mmörë
cë vulessë na poesìje
ke chissà cume s’adda scrìvë
e le sendë probbië da ìndë
se fäcë scürë
allörë amma candà a lünë
essë u sápë
amma 'spëttà
pëkkè a lünë nascë sembë
quannë u sölë akálë

BRUNO CARAVELLA, 18 aprile 2020 ore 12.42

TRADUZIONE

LA LUNA NASCE SEMPRE QUANDO IL SOLE TRAMONTA ©

di Bruno Caravella

Che tempo
che aria dolce
da restare sempre meravigliato
giocano le rondini
e ti portano il cuore in braccio
un favola di colori si apre nel cielo
e vedi correre bambini tra ruote e corde
la bimba dalle lunghe trecce
che salta a campana
quel bel vestito azzurrino
a quadrettini
le gambe da uccellino
torna in te
lasciala perdere ora la malinconia
succede quando il sole tramonta
fai andar via anche lei
lì dietro al mondo
dille di starsene un anno
e anche cent'anni
guarda adesso com’è rosso
due spicchi di arancio
in un prato di ulivo
l'odore del mare e dell'amore

ci vorrebbe una poesia
non facile da scrivere
da sentire nell'animo
si sta facendo buio
allora dobbiamo cantare alla luna
lei lo sa
dobbiamo aspettare
perché la luna nasce sempre
quando il sole tramonta

BRUNO CARAVELLA, 18 aprile 2020

Scenne a nott’ sopa a Fogge

Scenne a nott’ n’ da stu pajese
Scenne u’ nerghe ‘nzimme e stelle
Scenne a lagreme da figghiole
A trestezze u’ fadegatore

Ndo sperdute vicarille
Scenne u’ passe u’ mariungille
u’ laminde du cacciunille
Ke pu fredde n’n’ drove recitte

Scenne cette u’ sunatore
Di turnese sende a ‘ddore
Eje u soleste improvvisatore
Mmizze a stu mare d’ dolore

Scenne forte e tre a notte
U rendokke u campanone
E rekorde a tutte quande
Ke u timbe eje gran signore

Scenne a nott’ sopa a Fogge
Scenne a ‘mmore pe tutte quande
Pe ki soffre e n’n’ dene speranze
Pe ki kiagne m’ brazze a na mamme

Bruno Caravella
13 gennaio 2016, ore 2.40 notte

U strepetejaminde p’a biblioteke de Fogge

‘Nda sti jurne a sta città
tanda kape a lukkulà
stateve ferme, luwate i mane
‘a bella magna capitane

e ‘n’dall’arije eje nu tam tam
propete eje nu curra curre
parte da nu messaggene
vace pure ‘n’de birrereje

u sociàl e feisbouke
u cafè e internèt
pekke qua amma jè de prescie
pe salvà sta biblioteke

ma tu uarde e ke nutezije
mo rembalze e te stupesce
‘ndo paese senza legge
k’ tanda gende ke n’ ‘lleggie!

Queste sé, eje na nuvetà
ma ke stame a pazzijà?
u “sapere” eje imbortande
stace a base a “civiltà”!

E mo tokke a une a une
attakkarse a stu mekrofone
giurnaleste e ‘ndellettuale
prevessure e pagnutteste

tutt’ quanda a ‘bbella mostre
tutt’ brave a talurnà
manghe shkette u’ musekande
e ‘sse pote pure abballà!

mo eje u turne u granne rettore
esse a tene a soluzijone
l’anne dette o ministere
tanda solde e biblioteke

già u kignome eje nu programme
fors’ a sape a mossa bbone
vede cume eje akkulturate
quanda lebbre avrà sprekate!

E mo anghiane pure u seneke
mamme cume se spandekeje
senza fasce e tricolore
k’ ze prevete ke l’aspette

mo akkummenze nu kumezije
ma là ‘mmizze n’n’ ge pegghije
dace ‘ngulle a la poleteke
ma pekkè tu n’n zaje ki s’è?

Però al’outeme u direttore
quelle sé ke m’ha commoss’
senza gere de parole
ma garbate da signore

ha parlate da storija nostr’
gend’ illoustre ha numenate
u strengeve u core assaje
p’ kki fadega e fadegave

sotte a stu strepedejaminde
v’ vulesse fa nutà
“ma cum’eje v’avete skurdate
i cose belle a capitanate?

A meduse, u neoleteke
sa’ llorenze carmignane
u pekkè stu resultate
amme fatte terra bruciate!”

Eje kammene p’ sti strade
u’ penzire eje na speranze
ke stavote sta battaglie
s’adda venge k’ kuragge

povere magna capitane
ma ke kazze t’è kapetate
ke sta bbotte de cannone…
eje na bolle de sapone?

Bruno Caravella
virtual writer
30 dicembre 2015

STATÌE SA’ MMARTÌNE A FOGGE EJE VIRNE

(Cantata per le vittime di Viale Giotto)

A nuembre qua l’arije
eje angore dolece
prijezze de sole de calore
fogghie gialle e rosce
nu suspìre primavere
e po’ statìe
assemmegghie magge
cocche jurne probbie giugne
statìe sa’ mmartìne
che së luàje a mandelle
nu povere krìste
puverille
sotte a nu vinde jeläte
pegge de nu scorciacrape
e u merachële
na rose
u cavede
arruàje statìe

Statìe sa’ Mmartìne
a fogge eje virne
sì, statìe sa’ mmartìne
ma a Fogge eje virne
cchiù fforte de jennäre febbräre
n’n’ chiuève
steve na calme
ere notte notte assàje
lundane da mezzanotte
cum’ere scurìe
nirghe a signore
e tre da matìne

Se sfravecäje
se sfraganäje
madonne sande
che brutte rumore
lucchële laminde
sanghe e sckande
chi se ne fujeve
chii rumaneve
chi cambäve
chi mureve
e abbasce matune
e polvere
firre e fuchë
e tutte cìtte
e delore quanda delore
subbete all’opere
i fuggianille
chi stövë là se facìje eröje
pi frate i sore
i mamme e i cumbagne
i criucce i pate

Quili forte fuggianille
se facerene martenille
cafune tarrazzane
turze camurrìste
sbìrre pumbire
uagliune carabbenire
dotture ‘nvermire
fravecature carpendire
tutte sckìtte na bannire
nzime tutte na divìse
sciure e ddìje
nu vestìte aneme e core
‘nda stu strazije quand’amòre

Tra nu lìbbre e na bella bamböle
spartìte chitarre
lambadarie
culure quaderne
i rote de na besckelette
retratte serene
n’n zo ponne cchiù akkundà
u destìne ascennìje
a ‘ggemendà

Statìe sa’ mmartìne
a fogge eje virne
a mandelle du suldate
a cinde strazze
i martenille ànne fatte
e n’n ze fermene
che curagge
e se fanne mìlle vrazze
sbukane de macerije
e une e duje
e nenn’eje nu juke
nemmene nu cìneme
une alla lune duje box
tre figghie e rre
mbulverate
facce ammaschiate
une due tre e tanda tanda
troppe
na mamme nu nìnne
mminze e lacrëme di manìpule

Mo eje autunne
stakkene i fogghie
so rosce e gialle
che belle quadre
lassene l’arve
lassene sta terre
stu munne de frevele

nu muzzeke primavere
cume e jurne majese
nu poke de giugne
statìe sa’ mmartìne
a fogge eje virne
statìe sa’ Mmartìne, sì
ma a fogge eje virne

Bruno Caravella, 12 / 13 novembre 2018