Ciro Laccetti

 ESCAPE='HTML'

VIJE ARPE

Spiss' une, a na cért' età,
quanne se dice ch'èje mature,
'a vite vissut' i pijace arrucurdà,
parténne da quann'ére crîature.

E se prôve na bbèlle malinconije,
returnann o timbe passate;
parecchije vôte dice i bucije
p'ammuccià quann' è sbagliáte.

Ma quann' u fajie garbétamende,
recîve pur'a-ppruvazzijône
pecchè è storije de tanda-ggénde
che se revede 'nde l'occasejone.

Da piccul'abbétav a vije Árpe,
nu quartijere vecchtj' e pupuláre;
ggénde pover' e senza-scárpe
che stéve proprij' a marechiáre.

Pover' sì, ma tutte côre,
subbete pronte ad-aijutà;
génde ck'u cuncétte de I'onôre :
pa-parole se facéve'mbeccà.

Ogge, ck'u sti cacchie de casarmûne
Cum' é pacce, tutte ck'i smanije;
dope n'anne nen canúsce nescijûne,
tutte quande cum' estránije.

Laccetti Ciro, Vije Arpe, Grafiche Eronia, Foggia 2002.

I DUIJE CACAGGHIJE

'Nde nu bar mîzz'o côrse
fategáve fine é l'anne scôrse,
nu giovene, nu cérte Vittôrie
ché avije stà piccule stôrie.

Da na banche de facce fronde
'u nôme però nun v'acconde,
poch'è spîsse i ‘mbiegáte
facevene na belle bicchiêráte.

Mò quann'èrene st' occasiône,
'a dannáte propi' a padrône,
‘nne mannáve ‘u solete guagliône,
pecch' èrane grôsse l’ordinaziône.

Pe nn'èsse spugghiáte cumm'é Criste,
mannáve sembe sol' u bancunîste:
Vittori' u cacagghie numenáte
a-vretà pigghiáve cérte sciuvelate.

Na vôte tra varie côse urdináte,
avéve purtà púre nu geláte,
ma a padrône pe cumbenazejône
vôle ijé a cagnà l'ordenazejône.

Avîte sapè mò che stu geláte,
nu capurejône l'avév' urdenáte;
nu tîpe tutt' isse acciaccatîlle
é pur' abbastanze cacagghjlle.

Arrevâje Vittorie chijne de sudôre
e tuzzulâj' a pôrte d'u deréttôre;
'u-scîre ché avéve stà 'nnánze
se ij' a-mmúccià 'nd'a náta stánze

Lugecaménd'u feténde vére náte
già 'maggenáve tutt' a scenáte,
é quann' u puverîlle trasije llà,
currij' arréte pe ij a spià.

Di .. di...direttò riuscie a scamà
ha...ha...hagghie purtáte nuu bélle babbà
E chi...i. chi l'ha ...a o...ordinaato,
io...o, ho...ho...ho chiesto un un gelato!

Vittorie cum'u sendije de parlà,
nun se riusije cchiù a racanà
e facéve sègne vers' u fenestrône
pe dice ch'ère stat a padrône.

'U direttôre stráne stév' a penzà:
mi vu...vuole sfottere questo...o qua;
e nun capenne i ségne che facéve,
se facije bianche cum' a néve.

'A jurnat'ère púr' umid' e tétre:
Vittorij' ère devendate na chijétre;
où, 'nne spezzecáve cchiu na parôle
è 'gnuttév' a-vacand' a gôle.

Benit', u-scjre, rerév' a crépacôre,
sbirciánne Vittorie ck'u derettôre:
s'èrane fatte livide cumé i mûrte
é se guardávene tutt' e duje stûrte.

Allor', u derettor a stù' punde,
mettije da parte léttere e cûnde;
é ch' u féjate che tenéve 'ngánne
vôle dà nu luccul' a la tarzánne.

Madò!! 'ndrunaje tutt a derézejone:
“ma chi... chi eje stu baa...babbione,
chii. . . cacchio loo ha fatto eeentrare,
Colù, Coolù fallo fallo andare.”

U scijre, Colucci, ére quase crepáte
E sa-reréve fôrte tutt'ammucciáte;
'u povere barrîste cume nu fátue,
s'ère 'nchiummáte cume na statue.

“Benì,” dicéve “Be - Benite mmije,
diccîlle tu' u defétte che ténghe ije!”
“Per la verità, direttò, il fatto ….. è,
la parola liscia per lui non c'è!”

Ma u direttore nun capéve chiu nînde,
Vittorie parlâve sule 'mizz' e dînde
é ck'a skûme 'mmôcche cûm' a môrte
s'abbijaj' accussî vérs' a pôrte.

Colucce reréve ancôre sott' o mûsse,
Vittorie stéve 'nvéce tutte 'mbûsse,
mendre decéve cûme nu bambalûte:
“ché u fa, ammà-èsse pûre sfuttûte!”

Vattî, Benì, num me putîve avvertì,
pa-misérie nun feneve aaaaccussì:
ma tu è viste che che cacagghiône,
mo me 'nn'esce do cacacavezône!

Ma però pe Vittôrie miche finije là,
pecchè púr' a dannáte vúlije súppurtà;
ma'nne scappaje ché nu sule mése
è' a mannâje brutt' a quîlle pájése!

È proprie crejôse, però, l'umanetà:
semb' a pover 'génde s'haddà sdrupà
e spîsse sîme cúm' e zannîre:
ma stì cose nun so fernut' aijre!


“la scena sostanzialmente vera si è svolta in occasione del festeggiamento di un onomastico nel Banco di Napoli.
Il BAR è quello noto all'epoca di “donna Carmela”, successivamente Central BAR”.
L’usciere: Colucci Benito;
Il Direttore: Gigante;
Il barista: Vittorio.

da Ciro Laccetti, Vije Arpe, Grafiche Eronia, Foggia 2002.