Alfredo Ciannameo

Arcobaleno foggiano

Premessa

All'inizio del terzo millennio sono stato preso dall'idea di unire in unico volume alcune mie precedenti pubblicazioni in vernacolo foggiano: PENZIRE E ... NUSTALGIJE; NU ZUMBE IND'O PASSATE; e CURIANDALE; già pubblicate dalla stampa rispettivamente negli anni 1978, 1982 e 1984. 
Dopo anni di relativo silenzio, inizio questo lavoro per il semplice motivo che le copie delle suddette opere, sono da tempo esaurite. 
Nella presente pubblicazione ho apportato alcune modifiche relative ai precedenti volumi con l'aggiunta di due liriche inedite: UN AMORE PERDUTO e TRAMONTO. 
Le liriche sono divise in quattro gruppi, secondo il loro contenuto: "Usi, e costumi della nostra terra", "Alcuni personaggi tipici di FOGGIA", "Ricordi e Fantasie dell'Autore" ed infine: "Etica". Ho voluto riportare un brevissimo cenno storico sul nostro dialetto (o lingua) nel quale ho voluto esprimermi. 
In appendice, un più ampio elenco di "DETTI E PROVERBI FOGGIANI''. Voglio dare un cenno su questo nostro Vernacolo Foggiano: dalla parlata più o meno nobile dell'Italia meridionale di FEDERICO II°, le parlate dei grandi centri storici si disgregano subendo il linguaggio delle varie correnti immigratorie che provenivano dal SUD della Puglia e dal NORD (Abruzzo) portando così un decadimento della lingua di FOGGIA. 
Nel linguaggio dialettale foggiano ci sono ancora i segni del tempo dei Normanni, così ad esempio: 'u kuscine (il cuscino), 'a ciufunire (l'armadio), 'u kumò (il comò), 'a kulennette (il comodino), 'u scjarabballe (il calesse) ecc. 
Dopo i Normanni e gli Angioini, abbiamo avuto la dominazione spagnola, che mutò la situazione della lingua parlata, sulla quale si innestarono espressioni che dall'Abruzzo, i pastori si portavano dietro con la "TRANSUMANZA". 
Di veramente spagnolo, nella lingua è rimasto molto poco: uappàrije (baldanza) raciuppìlle (grappoletto) spezzìlle (collo del piede o caviglia) skapelatùre (girello per bambini) ecc. 
Il dialetto foggiano ha interazioni, esclamazioni, condite da sguaiataggine, come quasi tutti i dialetti pugliesi. 
Nel dialetto foggiano antico si notano più che altro fenomeni di ordine fonetico e la presenza appenninica la si nota nell'antichissimo quartiere delle "Croci" dove vivevano i "KRUCISE" o "KALUCCE" o "TERRAZZANI" ormai quasi scomparsi. 
Dopo l'ultimo conflitto mondiale si è avuto per Foggia un ripopolamento notevole e di conseguenza un'ulteriore trasformazione del dialetto. 
Alfredo Ciannameo

USI E COSTUMI DELLA NOSTRA TERRA

I RICORDI
Si diventa veramente vecchi quando si hanno tanti ricordi?
Per me non è così!
I ricordi fanno rivivere il passato, sia esso gioioso o triste.
Ho conservato nel mio animo i giorni passati senza alcun
alone di morte, di tristezza, ma conservando tutta la loro
vividezza tale da non portare il passato a me, ma sono io a immergermi
in esso, tanto da farmi dire ...giovene me sende".

I RECÙRDE

Deceve nu screttòre,
ca vecchje s'addevénte
quanne tanta recùrde
te vénene a'mménte.
P'me nen'sò 'i recùrde
a fà 'nvecchjà 'a gente;
lore fanne revìve
l'anne du' passate!
'Nzassòmmene 'i recùrde
quann'ije sende chjòve,
o quanne 'a neve stace
e janghe e' tutt'atturne.
Si vene 'u solliòne,
teranne nu favùgne
e 'u càvete te sckjàtte. (1)
Si trase ind'a na Chjese
e sende nu Resarie;
si passe p'nu viche
e vede 'u funachette (2)
'mbuccànne Via S. Elene;
si gire pa' Janàre,
passe o Kjane 'i Fosse
e trase a Vie Orientale.
Ije stanche m'arretire
ma giòvene me sende,
sendenne 'i ffleggeminte,
'u chjante de crijatùre,
vedenne 'a gente amìche,
'u spose o'zinne a'strade,
'a zite arréte e'lastre
e case ... scuffelàte!
Me scorde 'u munne attùrne
pe'sti recùrde mije
de l'anne bell'assaje.
Ije sonne l'armunije
vevénne quilli timpe
kjùse ind'a stu core
ca'mbitte tuzzeléje.
A l'ucchje mije vene
na lacreme de gioje
pu'timpe du passate,
sunnànne ... ch'è turnàte.

1. Ti stronca . 2. Piccola abitazione

TETTI DI QUESTO PAESE 

I tetti parlano, vivono! 
Il loro aspetto cambia con il mutar delle stagioni; con la pioggia, col vento, con la neve e con il primo sole a primavera quando i fiorellini gialli germogliano tra cornicioni e tegole. 
Ci sono tetti poveri e vecchi, che fanno tenerezza a guardarli; ci sono quelli appena nati, belli con la loro veste nuova. 
I tetti hanno un loro linguaggio: il miagolio di un gatto in cerca d'amore; il canto di un passerotto; il fruscio frettoloso di una lucertola; il movimento dell'erba ad ogni alito di vento. 
I tetti ascoltano e vivono ciò che succede sotto di essi: le liti, le dolcezze dell'amore, l'allegria e la tristezza, diventando interpreti principali e romantici. 
Poveri tetti! 
Oggi sono in via di estinzione! 
La modernità, l'urbanistica, la tecnologia e tante altre cose assieme, da anni, sono in guerra con questi vecchi e romantici tetti; una lotta impari dalla quale vengono sopraffatti. Oggi c'è ancora qualche tetto, ma il dialogare con essi è difficile! Il loro linguaggio non è lo stesso linguaggio di ieri! 

TITTE DE 'STU PAESE 

A'tutte l'ore, ije ve guardave 
titte belle de'stu paese mije! 
Vicine a vuje, sembe, hagghie passate 
'i jurne de quann'ije ere uaglione. 

Ind'e staggiune, ije, ch'vuje parlave 
quanne 'i vestite vustre cagnavate: 
ch'l'acque, cu'vinde o cu'favugne; 
ca'neve o cu'sole a primavere 

e spuntavate già 'i prime fiùre. 
A'vote v'hagghie viste sckuffelàte 
e pò tutt'aggiustàte pa'vernàte! 
De cinte cose, tanne, parlavème 

e, si, da case mije, m'alluntanàve 
dind'a 'stu core, ije v'hagghie purtàte. 
Penzanne a vuje ne mu sò scurdate 
'u timpe belle 'nzime a quillu triste! 

Ch'vuje parlave de l'amore mije! 
Ch'vuje sfugàve assàje, 'a ràggia mije! 
Ch'vuje spartève gioje e pucundrìje 
sendenne 'i voce vostre dind'a l'arie: 

'nu gatte, cammenànne, ca sckjamàve; 
'U cante u'passarille ca'zumbàve; 
'a lucertule strescjànne, che fujeve 
e l'erbe che, cu'frùscje, se muveve! 

Ogge, qualche titte, ije vede angore, 
e cerche de parlà cume na vote; 
ma e' nu lenguagge nuve, 'nce 'nedendime; 

allore, spaisate, m'addummanne: 

"Sò ije che sò cagnate o site vuje, 
titte belle de stu paese mije... " 

LA SEPARAZION

Dopo mesi o anni di amore fedele, arrivava il giorno dello sposalizio e, la sera prima del sospirato giorno, a volte era uso mandare alla casa dell'innamorata un "concertino" per una serenata in omaggio alla sposa ed ai suoi genitori. 
I suonatori aprivano il loro repertorio al suono melodioso di "Serenata Silvestre", seguita da altre romantiche canzoni, che commuovevano gli animi degli ascoltatori. 
Era l'ultima sera che l'innamorata, vergine e fresca come una rosa, trascorreva nella casa dove era nata, per uscirne il giorno seguente da sposa e dividersi dai genitori. 
Il concertino, finita la serenata, andava via al suono melodioso di chitarre e mandolini. 

'A SPARTÈNZE 

Dopo mise o anne de fedèle amore 
sott'a nu lambione o zinne¹ a'strade, 
guardanne sembe'a bella 'nnammurate, 
venève a'lluce 'u spusalizie lore.
 
'A sere prime du' jurne susperate, 
p'tradezione, a'vvòte, ere d'usanze, 
mannà a case de sta 'nnammurate, 
'u cuncertine p'fà sunà "a spartenze". 

'A sere annòtte 'a museche arruvàve; 
sunavene 'i chitarre e manduline; 
'a folle tutt'attùrne se fermave 
'ngandate pure, da voce du viuline. 

'A gente citte! Nu segne du maestre... 
e 'a museche scennève dind'o core 
sendenne 'ndunà "Serenate Selvestre" 
scjuppànne a tutte suspire d'amore. 

Ere l'ùtema sere, che 'a 'nnammùrate, 
vèrgene e frèsckje² cume na rose, 
passave dind'a case addò ere nate 
p'asceresinne craje³, cume spose. 

Fenùte sta dulcezze dind'o core, 
sunànne, 'u cuncertine, se ne jeve 
lassànne pure l'arie chjène d'amore 
e 'a lune, 'ncile, prijàte 4 ca rereve!
 
Quiste, de na vote, so'i bellezze; 
quanne l'amore ere na putenze, 
da fà stà pure 'u cile ca' prijezze 5 
dind'a quella notte da "spartenze"!
 
1 - All'angolo 2 - Fresca 3 - Domani 4 - Felice 5 - Con la gioia 

SANT' ANTONIO

17 Gennaio, Sant'Antonio Abate. 
Questa data apre carnevale, periodo della gaiezza, degli scherzi, delle riunioni di amici per fare «quattro salti» in famiglia al suono di un grammofono. 
Cose che ormai appartengono al passato! 
Erano ore gaie, semplici, in cui a volte bastava una modesta «pizza» e un bicchierino per accrescere l'euforia, che poi esplodeva negli ultimi tre giorni che chiudevano i festeggiamenti. 
Oggi di tutto ciò è rimasto un pallido ricordo. 
La gente non ama più le cose semplici di un tempo! 

SAND'ANTÛNIJE 

Quanne'eje 'u jûrne d'l'Epifanìje 
sînte dice «Tutt'i fiste vanne vije». 
Ma ècche pronte na resposte a tûne. 
«Mo vène Sand'Antûnije, masckere e sune». 

Stu sante quà purtàve a cundandèzze, 
apreve carnevàle ck'allegrèzze; 
'i prime curijàndele e masckarèlle 
vestùte da pierrò e da pacchianèlle. 

Ind'a tànta case, appène fatte jûrne, 
preparàvene i capuzzèlle o furne, 
'pizze, pa' sere, de sfringe e de sfugliàte, 
scurzìme, vine, cumbîtte e ciucculàte. 

Quann'arruvève a fine da jurnàte 
'i pizze, bèlle, ascèvene sfurnàte; 
ck'nu grammòfene ca 'udunàve a rumbe 
ascève 'a prime coppie a fà quatte zumbe. 

Ck'sti parole, ije ve vogghie dice, 
che stu Sand'Antûnije sèmbe 'u benedice; 
'a gente scurdàve, si pure p'poch'ore 
tutt'a pucundrije ck'aveve int'o core. 

De stu sante manghe 'a Chîese hanne lassate; 
a stu poste, nu palazze hann'avezàte! 
'A gente d'ogge è state 'ngrate assaje 
cke stu Sante, ca nen'vuleva 'i guaje. 

Solamènde nu nome ck'na dàte 
sop'o calendàrie hanne lassàte. 
Ogge s'eve prèsce de pèrde ogni cose! 
Cose de na vòte... sèmplece e ghestòse!

DOMENICA DELLE PALME 

È la Domenica delle Palme. Al suono festoso delle campane, nelle prime ore del mattino, si udiva il grido che giungeva dalla strada: «Nu solde a Palme». 
I bimbi accorrevano felici porgendo il loro soldino per avere in cambio il rametto d'ulivo infilzato in una immagine sacra, arricchita con carte lucide variamente colorate. 
In coro, girando per le strade, i bimbi gridavano: 
«Nu solde a Palme, facime pace». 
Il loro grido sembrava voler vendere a tutti, in quel santo giorno, non «per pochi soldi» ma per un soldo solo! 

DUMENECHE DI PALME 

M'brima matìne da jurnate 'i Palme 
sendîve p'strade e viche de cantà: 
«Nu salde 'a palme facìme pace» 
p'dice 'a gènte, ca nen ce vole assàje 
a stà 'mpàce ind'a stu jurne sànte.
 
All'albe 'i campane già sendîve! 
'Nu sûne dolce, sûne de prièzze; 
parlà vulèvene 'o mùnn'intèere 
d'èsse bûne ind'a stu jurne 'i Palme 
p'fa felice chi ce stàce attûrne. 

Ije ascève tutte arreggestràte; 
o pizz'a strade n'ome già vedève 
cke na mazze 'ndò stèvene 'nfalate 
tanta palme de carte culuràte, 
e ca cape a l'arije l'ammerève. 

Me parèvene tanta belli fiure 
o tant'angelìlle ca vulàvene 
anghijènne 'a strade de gioje e culùre 
mentre 'attûrne tanta crujaturìlle 
se muvèvene cume passarîlle. 

'Nzîme a loro, stennève 'a manuzzèlle 
p'da 'u solde e avè 'a palme bèlle 
e pò turnà a case cke priezze 
candanne forte pa' cundandèzze: 
«Nu salde 'a palme facìme pace». 

Sti timpe bèlle nen ce stanne chijù! 
Nenn'i vede sti palme culuràte, 
nenn'u sènte stu cante de crijatùre, 
nenn'a trove sta gioje a poche prèzze 
fatte de carte, ma chiène de bellèzze! 

Nen'sente chijù 'u sune di campàne 
ca vanne a dische e spisse... sò scurdàte! 
'U core mije sènte sta jurnàte, 
e vole stà cke tutte quante 'mpace 
ind'a stu jurne benedìtte e sante. 

Chiudènne l'ucchije, cke l'anne vech'arrète! 
Cume nu fiore a palme strengève! 
Nînde custàve, ma u còre cantàve! 
'A gioje sendève, ere assaje felìce, 
pecchè decève, che poche cost'a pace. 

IL GIORNO DEI MORTI 

Nel giorno di Tutti i Santi e nel giorno dei Morti, la gente si reca al Cimitero per onorare i Defunti. 
Dal mese di Ottobre hanno inizio i preparativi per la festa dei Morti. Si fa pulizia nelle tombe, ai loculi si mettono le luci dove mancano, si portano fiori al posto di quelli in plastica e il 1°e il 2 Novembre i parenti e gli amici dei defunti si avviano, in pompa magna, al Cimitero. 
Ciò che accade nei due giorni poco si confà con il luogo sacro, luogo di meditazione e di preghiera; la gente parla ad alta voce, grida per chiamare i ragazzi che si rincorrono come se fossero al parco giochi, si ode descrivere i mali che hanno avuto i poveri Defunti, insomma il Cimitero si trasforma in un luogo chiassoso. 
In questi due giorni non mi reco al Cimitero, i miei Defunti Lo sanno e mi perdonano, perchè vado il giorno precedente per stare con Loro in silenzioso raccoglimento, ricordare e pregare. 
Se vedo qualche lapide al buio e senza un fiore, una tomba abbandonata, io metto un Lumino ed un piccolo fiore dicendo una preghiera. 
Spero, che anche per me, quando giungerà la mia ora ci sia qualcuno... 

'U JURNE I MURTE 

O duje Nuvembre e'na tradeziòne 
che 'a gente vace a vesetà 'i murte, 
p'festeggiàrle cume megghie ponne. 

Do mese Ottobre, già tutte se prepàre: 
se mette 'a luce o poste du lambìne,¹ 
se dinne 'i Messe e se pulizze 'i nnicchje;² 

quanne arrive 'u jurne 'a feste 'i Murte, 
'a gente, a morre³, o Cemetère vàce 
tutt'aggiustàte cki'facce scunsulate⁴.
 
Stu jurne o Cemetere? E' cchè ve diche! 
Chi accatte 'i fiure; chi pigghie 'i lambine; 
pa' lampadine, 'u lettriciste, chiame;
 
chi lucculeje⁵ p'l'acqua da funtane; 
chi dice'a storie de cume e'morte 'a ziolle, 
e chi suspire pa'fine da cummàre; 

uagliùne che s'ngòrrene e pazzèine⁶ 
e i gente che se scagnene 'i salute. 
A na cert'ore; na fire m'assemmegghie!
 
Stu jurne, o Cemetere, nen'ce vache! 
'I murte u'sanne e venghe purdùnate! 
'U jurne prime, 'u duvère ije fazze,
 
p'sta sule ck'lore e penzà a'morte! 
Si vede qualche murte abbandunàte 
dind'a na Cappelle mezza scuffelàte⁷,
 
ce mette nu fiore o nu lambìne, 
ce diche, pu'defrìsckje⁸, na preghire 
ca 'u Padreterne si tenesse 'nglorie.
 
Penzanne a quann'arrive l'ora mije, 
ije spere de nenn'esse abbandunate 
da tutt'a ggente ch'hagghie sembe amate! 

1 -Lumino 
2 -Loculi 
3 -Folla 
4 -Tristi 
5 -chi grida 
6 -giocano 
7 -dissestata 
8 -refrigerio dalle pene

IL GRANO COTTO 

Da secoli il "grano cotto", dolce e gustosa tradizione appare sulle mense dei Foggiani nel giorno dei Morti. Spero che questa prelibatezza non scompaia come tante altre, e perciò la voglio descrivere. 
Tre giorni prima della festa, il grano duro si mette a mollo nell'acqua fredda; nel giorno festivo, di buon'ora lo si fa bollire per poi farlo raffreddare e condire. 
Il condimento? 
Rossi acini di melagrana, pezzettini di noci e di cioccolato fondente, verdi pezzetti di cedro-candìto e piccoli confettini colorati; il tutto si mescola con dolce vincotto e cannella. 
Questo piatto, per i suoi colori, sembra un quadro fatto da un bravo pittore proprio per i golosi. Spesso mi chiedo chi lo ha inventato ed il perchè viene consunato il giorno della festa dei Morti! Io non lo so! Però oltre alla golosità, rispetto la "TRADIZIONE". 

'U GRANE CUTTE 

Da tant'anne, o secule passàte 
'u grane cutte eje na tradezione 
ca esce 'nzante¹ o jurne i murte 
sfedanne pure sti'generazione. 
Tre jurne prime, da feste i'Murte, 
'u grane, crude, già se mette a mulle, 
p'averle belle e pronte o jurne juste 
e p'servirle pò, tutte cunzàte.² 
Stu cunzaminte?³... eje na cosa fine! 
Acene⁴ fresckje de melagràne, 
nuce a pezzettine e ciucculate, 
cedre sapurìte e cumbettuzze⁵, 
'mmesckàte ck'cannelle e vine-cutte. 
Pare che San Luca l'ha pettate, 
quanne se serve dope magnate, 
belle sapurite e culurate. 
Spisse m'addummanne chi ha 'nvendate, 
chi l'ha puste 'nzante ind'a stu jurne! 
Ije nenn'u sacce, e pure sò fuggiane, 
ma 'a tradezione vene respettate!! 

1-Si presenta 
2 -Condito 
3 -Il condimento 
4 -Chicchi 
5 -Confettini colorati (molto piccoli)

IL PORT-ENFANT 

Per il Battesimo il bambino veniva adagiato nel port-enfant di organtis adorno di nastri e merletti. 
Ancora prima che il bambino nascesse, la mamma preparava amorosamente questa veste, cercando di farla quanto più ricca e bella si potesse immaginare per un angioletto. 

'U PORTANFA' 

Na nùvele a mizz'o cîle 
fatte d'orgànze e de seta janghe; 
merlètte tûrne tûrne cume cirre, 
ck'trine e recàme in abbundànze 
leggîre e vapurûse cume sckume, 
'u tutte archetettète da na fate! 
Da stu bèlle splendore de merlètte 
ascève 'a facciuzzèlle du crijature, 
assemegghiante proprije 'a n'angelille 
mizz'a na janghe nuvele de cîle, 
fatte ad'arte da nu pettore maste. 
Quiste, na vote, ère 'u portanfà! 
Na bèlla vèste ca se recamàve 
pu' crijature ca se jeve a battezzà 
e che a mamma suje prepareve 
p'sta grossa fèste che arruvève. 
Nu jurne recurdèvele, de gioje, 
de gente allusse e de luce chiène 
addò speccàve assaje 'u portanfà. 
Nuvele de cile janghe cume 'a neve, 
veste d'àngele, leggère cume l'arie, 
pure de te a gènte s'è scurdate: 
da prima vèste, che n'àngele purtàve.

LA SERENATA 

Cosa c'è di più romantico che il sentire una musica melodiosa, se non proprio una serenata, nel cuore della notte? Quale linguaggio d'amore è più appassionato di quello offerto da una serenata? 
Da tempi immemorabili l'uomo usava spesso questo linguaggio per esprimere i suoi sentimenti d'amore, di gelosia e a volte, di rabbia. 
Oggi questo linguaggio appartiene al passato! 

A SERENATE 

Nu cîle de stelle chjine chjine, 
na lune ca brille cume 'arginte, 
nu ventecille friscjcke che addecrèje, 
porte e balcune ca se 'nzèrrene, 
voce de salute ca se scàgnene. 
A notte cku selenzie se ne scènne! 
A'mbruvvìse se sènte da luntane 
nu sûne de chitarre e manduline; 
stu sûne dolce dolce s'avvecìne, 
pò se fèrme sott'a nu balcuncìne, 
e quà na voce 'ndone na canzone 
p'cunquestà de na fegghiole 'u core. 
«Uapparie» se sènte de cantà, 
«Granàde» «València» e «Voce e notte» 
sènze ca se stanghe u 'nnammuràte, 
che 'nzime o sûne de sti duje strumènte 
'u core da 'mbitte pare ca te scioppe. 
Vôlene i note de sta serenàte 
p'duscetà a bèlla 'nnammuràte! 
Se nen s'appicce manghe na fenèstre 
si nen sa apre nèmmene 'u balcuncìne, 
si nu metetore p'dorme lucculèje 
pecchè all'albe 'a fatiche 'aspètte, 
continue 'a serenàte, continue angòre! 
Sta mûseca galiòte s'alluntàne 
secùre d'avè puste ind'a nu core 
'u seme juste pe fà fiurì l'amore! 
Timpe bèlle de prime; tîmbe lundàne 
quanne nu core parlave a nate core 
a sûne de chitarre e mandulìne.

 

IL PRESEPE

 

ALCUNI PERSONAGGI TIPICI DI FOGGIA

UN ANGELO

 

SCJAMME SCJAMME

Attannùte i Kardùne ...
... Kardùne Attannùte
Questo grido gutturale usciva da un povero uomo, che la sera girando per vicoli e strade, con qualunque tempo, vendeva, per pochi soldi, dei cardi selvatici.
Questo povero uomo, con una barba incolta e un cappellaccio e un pastrano rattoppato, era per molti bambini, la personiticazione dell’uomo cattivo; se poi sentivano il suo grido che di umano non aveva niente, si rifugiavano pieni di paura fra le braccia della mamma. Povero Scjamme Scjamme, così era chiamato ... non era l’uomo nero, l’uomo cattivo, bensì un uomo onesto e generoso che nella sua vita aveva sempre dato senza mai chiedere nulla;anzi: il suo corpo era segnato da brutte ferite avute a Caporetto nella Prima Guerra Mondiale, durante la quale, per il suo valore, aveva ricevuto una MEDAGLIA D’ARGENTO.
Scjamme Scjamme era un uomo povero, ma ricco di bontà! Il grido che dava non era un grido di rabbia o una bestemmia, bensì il lamento di un galantuomo che trascorreva la sua vita fatta di stenti, ma senza drammi!

SCJAMME SCJAMME

“Attannùte¹ i kardùne.
...Kardùne attannùte ”
Nenne’ere’a voce de nu crestijane,
tampòke quelle de nu lupanàre
che, a sere annòtte, p’tutte na vernate
dind’e viche e strade, sendive de ’ndrunà!
kjù che nu lùcchele² , nu laminde ere,
ca poche e spisse te straziàve ’u core,
quanne u cile apìrte, acque jettàve,
o a neve te ‘nzerràve ca’jelàte
e a voria fredde, a facce te tagghjàve.
Da n’ome asceve stu cante lamentùse
p’venne a’ggente quatte kardùne frisckje
accùvete a matìne dind’a n’urte.
‘A faccia suje nenn’a canuscjve
pa’varva nere ‘mmesckjàte³ ca’ scurie,
pu’fonge 4 ‘ngape ‘nzaccàte fin’e recchie,
dint’a nu pastràne arravugghjàte!
“Kardùne attannùte ...
...Kardùne janghe e tìnere ...”
Stu lùcchele u sanghe me jelàve 5!
Nu lùcchele de ragge me parève
o de gastème p’na sorte ‘ngrate
che, a isse, sope a terre, ere tuccàte!
‘A vita suje niscjùne a canuscève!
‘U curpe suje, segnalàte ere
de na brutta guerre ind’a trencèje,
avenne, pu’valore, na meraglia!
Ere nu lùcchele de nu pover’ome,
che aveve date, senza maje receve!
Ere nu lùcchele de nu sventuràte
povere a denare, ma ricche de buntà!
“Kardune attannute ...
...attannute i kardune ...”
Stu lùcchele ca vene dind’e recchie
quanne e’notte e attùrne tutte dorme,
ije, ‘ngile, u sende ancòre de ‘ndruna!
Nenn’ere nè de ragge o de gastème,
ere ‘u laminte de nu galant’ome
ck’na vite de stinte e senza dramme:
...Ere ‘u lùcchele de Scjàmme Scjàmme!

l - Freschi  2 - Grido  3 - “Si confondeva”  4 - Copri capo  5 - Gelava

Da "Arcobaleno foggiano", 2001

UN POVERO

 

UN IMPAGLIATORE DI SEDIE

Accadde durante i bombardamenti aerei su Foggia, nella seconda guerra mondiale e precisamente nell'estate del 1943.Un ragazzo, figlio di poverissimi impagliatori di sedie, colpito da scheggie di bombe, rimase cieco. Immenso fu il dolore dei genitori.Una mattina, il padre del ragazzo si barricò nel piccolo terraneo dove svolgeva il suo lavoro, senza acqua e né cibo e nel buio completo. La moglie, i parenti, la gente tutta, cercavano con parole, con grida, di convincere il povero uomo ad uscire.Ma niente da fare, silenzio assoluto! Una mattina, la porta del terraneo si aprì ed il padre del ragazzo apparve tutto commosso, con una sedia nuova tra le mani spiegando a tutti, che, lui, nella completa oscurità, come se fosse stato cieco al pari del figlio, aveva imparato ad intrecciare giunchi e costruire il fondo della sedia, che aveva tra le mani. Da quel giorno, il padre addolorato, insieme al figlio, continuò l'aspro cammino della vita!

'NU SEGGIARE

Tant'anne sò passate
da quillu jurne 'nfàme,
quanne do'cile 'a morte,
scennije ind'a 'stu paese!
Nisciùne s'aspettave
'nu strazie accussì grusse
de' case skuffulàte
e murte a centenaje.
Ind'a 'stu jurne triste,
nu povere uaglione
fuje cundannate a'vite
a nen'priàrse 'u core
da luce du' crijate.
'Nu strazie grusse assaje
fuje p'mamme e padre,
duje povere seggiare
da strade di "Scupare".
'Nu jurne, pover'ome,
cu'core addulurate,
da sule se 'nzerràje
dind' o funachètte
'ddò isse fategave
'ndrecciànne junge frìsckje
pe'fà i funne e segge.
P'jurne nenn'ascìje,
st'ome svendurate;
'nzerràte rumanije
senza magnà a veve;
senza nemmene 'a luce,
senza responne a'gente,
senza segne ... de vite!
P'pacce fuje pegghiate!
Ma ecche, na matine,
che 'a porte se sbalanze
e ch'na segge 'mmane
'stu pover'ome ascije.
Chjagnènne, isse, accundàje,
che dìnde s'ere 'nghiuse
p'fà 'nu funne a'segge,
ma ca' scurìje atturne,
cume si fosse state
pure isse senza ucchje!
'U povere seggiare
dopo 'sta prove 'ngrate,
cu' core straziate,
o figghie suje 'mparaje
a fà 'na segge nove
pure si cundannate
a esse 'nu cecate ...

UN PITTORE

 

UNA RAGAZZA DELLE "CROCI"

 

ZECHILLE

 

UN CIECO

 

RICORDI E FANTASIE DELL'AUTORE

NOSTALGIA DI UNA STRADA

 

UNA LETTERA

 

UN TIRETTO

 

IO E LA LUNA

 

POIVE

 

VENT'ANNI

 

UN AMORE PERDUTO

 

PIERROT

 

UNA VIOLA

 

OCCHI

 

LA NOTTE

La notte! La più bella, la più romantica, la più misteriosa parte della giornata! Ogni poeta l'ha cantata!
Essa è la complice misteriosa di fatti e misfatti della vita; è l'amica inseparabile degli amanti.
Superba nell'aspetto, a volte dolce e carezzevole; a volte triste e lugubre.
La notte non indossa mai lo stesso abito: ora è nuvolosa, ora stellata e luminosa!
La notte conserva sempre il suo fascino e parla a tutti, affascinando l'uomo!
A volte ride nel suo plenilunio; a volte piange sotto il peso delle nubi e del gelo!
La notte è l'amante capricciosa e adorabile.
Sarebbe divino poterla stringere fra le braccia, parlarle, sussurrarle parole d'amore e poi sognare ...

‘A NOTTE

'A notte vène chi bellezze suje
ck'nu trascùrse, che te parle o'core!
Cu'càvete, ca'neve o quanne chjove,
p'ogne staggione, tène 'na parole.
Tanta vestite, esse cagne sembe,
ma 'u kjù belle, è quille trasparente,
urnàte tutte de'giujìlle,
che pròpete 'na fate m'assemmegghie!
'Nu mante porte tutte recamate
da mille e mille stelle trapundàte;
'na bella lune kjene p'ciappòne
che, 'ngile brille, sembe kjù lucente.
Ije, mò, te parle cume a 'na fegghiòle
che 'i titte guarde de'stu paese mije!
Cu'mante tuje 'a terre sembe cagne
e ije ck'tanta Amore t'accarezze!
Quanne tu scìnne, apre sembe 'u core;
ogne parola tuje è dolce assaje:
'Nu chjante de'crijature o de'na mamme;
'na voce de'nu cane ca'se lagne;
'nu cante o 'na parole de 'mbrijàche:
'na museche pa'bella 'nnammurate:
'nu lùcchele p'chi'sta terre lasse;
'nu rise p'chi è venùte o'munne.
Tu si' a notte e a tutte quante parle
ch'stu lenguàgge tuje che rire e chjàgne!
Strèngìrte vularrije ind'a 'sti vrazze
p'avè l'amore tuje sckjtte p'me!
Penzànne a quiste chiude 'sta finestre
fessanne appundamende quanne e craje!
Ije mette 'a cape mije sop'o cuscìne
sunnànne che t'abbrazze e che te vase ...!

da Arcobaleno foggiano, 2001

DOVE STAI

 

TRAMONTO

 

IERI ED... OGGI

 

ETICA

CORIANDOLI

 

QUESTA VITA

 

AMORE

 

DONNA

 

LA COSCIENZA

 

LA VECCHIAIA

 

IL CORAGGIO

 

LE RICCHEZZE

 

LA PACE

 

LA MORTE

 

DETTI E PROVERBI DIALETTALI FOGGIANI

Tutti'i fiste jèssene a venèssere, Pasqua Epifanije maje ce venèsse.
Sand'Antunie, màsckere e sune. 
Febbraje, curte e amàre. 
'A Canelòre, a vernàte è fore. 
San Biase, 'u sole inde 'e case. 
Cume Catarenèje, accussì Natale eje. 
Dope Natale, fridde e fame. 
Addò tanta galle càntane, nen fece maje jurne. 
... 'ndane, 'ndane, u rutte porte 'o sane... 
Chi tène nase, tène crijanze. 
Capìlle e dînde, nen fanne nînde. 
Ûcchje ca nen vìdene, core ca nen sènde. 
Fà bbene e scûrde... fà male e pînze. 
Nen ce vole 'a zìngare, p'adduvanà a fertùne. 
Denare e ucchje da fore, quanne èscene nen tràsene chiù. 
«Balle quante vuje ballà, ma a còppole mije nen le tuccà» ! Dècije 'u tegnûse. 
Zuppe a ballà, sciàlpe e cantà. 
Famme fèsse e famme prime. 
Natale cku sole, e Pasqua cku ceppòne. 
Palma 'mbosse, grègna grosse. 
Remùre de fùrbece senza carusà lane.
Denàre e corne nen se còntane. 
Quanne t'è sènte 'a Messa e ji 'a Chjesa Granne.
Chi nen vole fà 'u migghje, fece 'u migghje e mizze e nate poche. 
Mundanàre: scarpe grosse e cervèlle fine. 
L'àbete nen fece 'u mòneche e 'a chieriche nen fece 'u prèvete. 
Cku timpe e ca pagghie se matùrene 'i nèspele. 
Quanne chiove e male tîmpe fà, inde case de nàte nen se pote stà. 
Tre jurne se chiagne 'u mûrte. 
'A vennèlle eje larghe, 'u cavezòne eje stritte. 
'U cane du chjanghìre, adijùne e lurde de sanghe. 
'U pulecìne de zia Peppa: se magnaje trenta tùmule de grane e facève ancòre pì... pì... pì. 
Vìsete breve... amecizia longhe. 
Cante e cante... e n'ammuràte eje sorde. 
Chi se magne 'i mele e chi se jele 'i dînde. 
Me pròte a mane: Mana manca core franche, mana dritta core afflitte. 
Cunsiglie de volpe, dammàge de galline. 
'A Madonne sape chi tène 'i ricchjne. 
Chi spute a l'arie, 'mbacce li vène. 
'U cane muzzechèje 'o strazzàte. 
'I guaje da pegnàte 'i sape 'a chucchière. 
'A vecchie, quille ca vulève, 'nsunne l'avève. 
L'acqua trùvele e appannate, sfasce 'i ponte. 
'A lenghe nen tene osse, ma rompe l'ossere. 
Chi te sape, te rape. 
Si bèlle vuje parì, a pèlle e l'ossere t'anna pulì. 
'U figghje mupe, 'a mamma l'intènde. 
Cki nu SI t'mbicce, ck nu NO te spicce. 
'U sazie nen crede 'o dijune. 
Fin'a quanne u mîdeche studie, 'u malâte more. 
'I ferlizze annanze, 'i sègge arrète. 
Sop'o cutte, l'acqua vullûte. 
Vîste ceppone ca pare baròne. 
Sop'o mûrte, cantàme a lìbere. 
'U mègghie matremonie eje quille ca nen se face. 
Mègghie esse curnùte ca male sendùte. 
Cane suspètte abbaje a lune. 
Titte, titte addà ijì. .. 
Sott'a sta mane nen ce chiove. 
Citte, citte a mizz'o mercàte. 
Na fèmmene e na pàpere rebellàrene Nàpele. 
Nen me chiamànne cka manùzze ca nen ce vènghe cku pedùzze. 
Quanne 'a gatte n'arrive 'o larde, dice ca eje de ràngede. 
A tàvele du pòvere nen mànghene stozze. 
Pàteme nen m'ha rumàste sègge e ije manghe ferlìzze. 
Fuje quante vuje... ca quà t'aspette. 
'U curte nen ciarrìve e 'u fràcede se spèzze. 
'U disègne du povere nen rièsce. 
Vijate a chi tène nu padreterne 'ngile e n'ate 'nterre. 
Zompe u cetrùle e vece ... 'ngùle all'urtelène. 
Accumegghiàme... ca' eje vergogne... 
Spugghie 'a Criste e viste 'a Madonne. 
Marìte e figghije, cume Dije ti manne accussì ti piggije. 
Matremonie e vescuvàde, do'cîle sò destenàte. 
'A megghière du ladre, nen sème balle e cante.
Ha chijùppete e nevecàte e i fûsse se sò apparàte.
'A precessione andò esce, là s'arretire.
Piobbe o non pobbe, la banda debba scire.
Sciacqua Rose, evviva Agnese!
Pizzele e vase nen fanne pertùse.
'A vernàte ca nen tène cape, tène code.
S'acchemmògghie a cape e schemmògghie 'u cule.
'I solde du rapecàne si magne l'usuraje.
Che vuje da gatte si 'a padròne eje pacce!
Jînere e nèpùte, quille che faje, eje tutte perdùte.
L'albere pècche 'u rame sècche.
Pu' peccate, patisce 'u peccatore.
Fèste passàte, Sante gabbàte.
Santa Chiare: dope arrubbàte, mettije 'i porte de fîrre.
Santa Lucia, Natale a tredecîne.
Futtìteve pezzînte ca 'lemosene l'agghie fatte.
Senza solde, nen's càntane mèsse. 
'A sere annotte, pizze fàveze e accredènze. 
Quiste se mèrete Pasqua! A dijùne e senza mèsse. 
Sant'Antonio fece 13 e San Mangione fece 14. 
Nen facènne vote a Sante, nè prumèsse a bimbe. 
'I pèttele ca nen se fanne a Natale, nen se fanne manche a Capedanne. 
Cuncette, a Natale, diciassette. 
Peccàte de magnatòrie nen vanne a cunfessòrie. 
Ânema tinte, cuscienza lèse.
'U ciucce de Breghèlle, 99 male e a code fràcede. 
Chiàcchiere e tabbacchère de lègne, 'o Banche de Napele nen se'mpegne. 
'A vòcche eje nu bûne capetàle. 
'Na luce nen face maje luce. 
'U delòre eje de chi 'u sente, nò de chi passe e tenemènte. 
'U sacche là, 'a farina quà. 
'U pedocchije se vedije ind'a farine e decije: «Sò mulenàre». 
N'impòrte a Giorge ca nen tène cafè, baste ca tène 'i tazze appèse! 
Chi ne fàce une, ne fâce cînte. 
Muntagne e muntagne nen se chenfròndene. 
'Ndò stanne campàne stanne puttàne. 
Cape rotte e pena pagàte. 
Mèn'a prète e s'ammùccie 'a mane! 
'I solde fann'aprì l'Ûcchje 'e cecàte. 
Sò jute p'avè aiùte, aggje avute sderrùpe.
Nuje ce magneme i lupìne, n'ate arrete a nuje se mâgnete 'i scorze. 
'A carne se jette, 'i cane s'arràggane. 
Fà cume sì fatte, nensì chiamàte nè cane e nè matte. 
Chi aspette 'u piatte de l'ate, 'u suje su magne fridde. 
Chi tène magne e chi nen tène, magne e vève. 
Cum'u face 'u litte, accussì su trove. 
S'è jettate 'a carne... se jèttate pure 'u brode.
Marìteme scioppe 'i quadre... ije scioppe 'i chiûve. 
Nu padre campe 'a cînte figghje, ma cînte figghje nen campane a nu padre. 
Si vuje gabbà 'u vecìne, agàvezete prîste a matîne. 
Sò jute p'avè e sò rumaste a dà. 
'I cavalle massaròtte: trìdece cavalle tenèvene n'ûcchje. 
Chi nen tène chè fà, pigghje 'i cane a pettenà. 
Ha pèrze 'i vacche... vece truvànne 'i corne... 
Addùmanne all'acquarùle di l'acqua eje frèscke. 
'U sfizie du ciucce eje 'a gramègne. 
'I manghe sembe 'u solde p'accucchià 'a lire. 
Si Marze s'ngrugne, te fàce zumpà l'ogne. 
A tavele ca nen si'nvetàte, cume n'àsene si trattàte. 
'I visete a case e 'i gelàte o furne. 
Âvezete cule e sîrvete padrùne. 
Stipe sîrpe, ca truve serpînte. 
Nen'è nate e se chiame Dunàte. 
N'scungiânne 'u cane ca dorme. 
Chi troppe s'avasce, 'u cule mostre. 
Chi tène figghje fèmmene nen dice puttane a n'ate e chi tène figghje mâscule nen dice mariûle a nàte. 
Chi lasse 'a strade vècchje e pigghje a nove, sape quille che lasse ma nen sape quille ca trove. 
Chi tène nu figghje l'affoghe e chi ne tène dice l'allòpe. 
Casa strètta, fèmmena 'ngegnosa. 
Mò, sò bèlle 'i fave ... mò che ha kiûppete! 
Nen passe 'nnanze a chîese p' nen luarme a còppole. 
Chi pècure se face, 'u lupe sa magne. 
Figghje pìccule, croce pìccule.... 
'A rùte, ogne male stùte. 
Nen te fedànne manghe da cammise ca purte 'ngûlle! 
Sott'è cuperte nen ce pare pezzendarije. 
'A fèmmene ca te dice d'amarte chjù da mamme, t'inganne. 
Nen s'arrecchisce Criste 'cku paternostre. 
A chjagne stu murte, sò làcrime perdùte. 
Nenn'eje tutt'ore quille ca luce. 
'I parole sonde cum'e ceràse... une tira l'ate. 
Curte e male cavàte! 
Chiù scure da mezzanotte nen pot'èsse! 
'U càvece ngule... 'u sanghe do nase. 
Chi vole 'u male de l'ate, 'u suje 'u tène arrète 'a porte. 
Quanne passe a Quarèseme, vrûcchele e predecatùre nen sèrvene chjù. 
Diciassètt'anne e puttane nen chiùdene porte a crestjane. 
Chi avije pane murije, chi avije fuche campàje. 
'A gatta ind'a credènze, cume face accussì pènze. 
Assafà a Dije, assafà a Dije ... 'u pagghijere se gardije. 
Nen 'trattànne 'u rusce si n'u canùsce. 
Ome vasce e fèmmena chiatta, è fà tre vate i patte. 
Nen ce jènne do sapùte, ma và do patùte. 
Da chi nen tène figgje, ne jènne nè p'aiute nè p'cunsiglie. 
Zio Dolce, cki guante e mane e senza scarpe e' pîde. 
Madema cuntràrije: quanne chijvève purtave l'acque e' galline. 
Chi vole a Criste su vace a pregà ind'a Chîesa Granne. 
Chi rire senza pecchè, o eje scème o l'ave ck'me. 
S'ha date 'a zappate sop'e pide suje stesse. 
'U vove 'ngiure al'asene, chernùte. 
Nen vularrije esse manche pòlece da cammìse... 
'I solde vanne da l'ati solde. 
Panza mije, fatte capanne... 
Parle cume Cline Ceràse, andò èsce e andò trase. 
Na botte o' circhie e na botte o' varlàre. 
'I ciucce fann'allìte e 'i varrìle se sfasciene. 
Maccarùne e carduncîlle, allègra, allegre cafuncîlle. 
P'na mazze nen vàche porte porte! 
Chiagne fèteghe ch'eje mûrte vredcène... 
'A vecchièzze, i cavezètte rosce... 
'I otte, chi n'à magnâte à pèrze 'a botte! 
Magne e te ne scurde! 
Nen'accattanne fiche a l'urte, nè pesce o' purte. 
Ind'a case du scarpâre, cki scarpe rotte. 
Chi chiagne, se pulezzàsse l'ûcchje! 
Chi se vace a colche cku crijature, se trave u' cule bagnate. 
Dope vìppete, a saluta nostre! 
Mitte a carne mocche o' lùpe. 
Nen mettènne carne a coce e nè lègne a fûche. 
Chi cuse e scuse, nen perde maje tîmbe. 
Ogne delòre passe a veccòne. 
D'ogne prencìpie vène a fine. 
'A brutte a fenèstre 'ngiure a chi passe. 
Nisciuna carne, reste a chianghe. 
'U vine bune se vènne senza fraske. 
Da cape fète 'u pesce... 
'U megghie rusce accidije 'a mamme e 'u padre. 
...Tîneme ca me tènghe... 
Và cke quille mègghie de te e facce 'i spèse! 
Pòvere a chi cade e vàce truvànne ajute! 
'A megghière de natem piace a tutte. 
'I case cuntènte scuffelèjene da sotte o' pedamènte. 
Hanne mesckète cènere e panne lurde! 
Si une nen'more, l'ate nen'gode. 
Armàmece e ... jàtece. 
Chi negozia campe e chi fatìca more. 
Povere a mè, dicije presutte, a poche a poche me chensùmene tutte. 
Chi troppe faticheje ind'a nu sacche se truvaje. 
Attacche u ciucce addò vole 'u padrone! 
Vide 'u lemone sfatte e mèttece 'u pîde da sope. 
Chi t'ame t'ingànne, chi t'odie te scànne! 
Chi vace fore allècche, chi stace inde assècche. 
'I funge a rocchje, i fesse 'a cocchje. 
Dije 'i face, 'a terre l'accocchje. 
'A sorte du mòneche sventurate: 'a sere presùtte, a matine frettàte. 
Madonne! Fà stà bùne a stu re! ... 
Criste chiude na porte e apre nu purtone. 
Chi prime s'àveze, prima se càveze. 
Chi se pòngeche esce fore! 
Fatte 'i fatta tuje e chi ti face fà! 
'Ndò sckoppe, 'drone! 
E' chjùppete e nevecàte, e 'i fusse se sò apparàte. 
'U pajese eje du pajsane. 
Voce de popole, voce de Dije! 
Brutte de facce e brutte de core! 
Aspitte ciucce mije quanne vène a pagghja nove. 
'A pegnàte rotte nen se rompe maje! 
Te grattà cke l'ogne tuja stèsse. 
'A varche e' jute a mare e fenèsce de jì. 
'A precessione stece fèrme, e a cere se struje. 
Da lundàne fece na bella vecenànza... 
A venetrìce 'a sère annòtte faceva quatte passe pà salute. 
'U refiute reste o' padrune... 
'I patte da sère nen se tròvene a matìne. 
Guaje guaje e morta maje! 
'A morte de Criste, a feste i' Giudeje. 
Si une nen'more, n'ate nen gode. 
Spàrtene a cammise de Criste! 
A gallina zoppe vece truvanne a pare sozze! 
Figlianze e morte stanne arrète a porte. 
Nen vogghje bene a te, Anna belle, ma 'i tuje gengîlle e 'i suttanèlle. 
Addrìzzete tubbe!... 'U tubbe eje 'u mije e mu vede ije. 
'A puttane mìttele a seggia sotte e a zìngare càcciale fare. 
'A buscije annanze e a'vretà apprisse. 
Sant'Antunije, a gallenèlle fece l'ûve. 
'A galline fece l'ûve e o galle i duscke 'u cule. 
Tene 'a vocche ca pazzeje cki rècchie. 
Si brutte cume 'o ciucce de Packnanucce! 
Guarde 'a me e nenn'è ruere. 
'U cavalle curredòre se vede l'utema corse. 
A margarite 'nnanze 'e purce. 
Pazzèjene a fà male... 
'U sazie nen crede o dijune. 
M'agghie fatte 'a croce, me sò cecate n'ucchje. 
Lasse a chi figghje e pigghje a chi parturisce. 
Sparte recchèzze e addevènte puvertà. 
'A zite quanne se spose, tutte 'a vonne. 
File lunghe, maestra pacce. 
A carne triste nenn'a vole Criste. 
Nen tenghe figghje e chiagne nepute. 
Crisce figghje, crisce purce! 
Une eje rugne e n'ate eje tigne! 
Chi sparte eve 'a megghja parte. 
I megghje amice, 'i megghje petràte. 
Chiàve e cìnte, Martìne stèce inde. 
Pure 'i pulece tènene 'a tosse. 
Quanne 'u diàvele t'accarezze eje segne ca vole l'ànema. 
'U prime anne spusate: o malate o carcerate. 
Se respette 'u cane p'u padrùne. 
Sand'Anne pruvvède e mànne: nu tèrne o mèse e nu marite a'l'anne. 
Avetìjete do' cafone arricchite e da 'u segnòre appezzendùte. 
Quann'escene i brutte, u sòle esce p'tutte. 
E ssalute ... ogne passe na cadute! 
E tuccate l'uve cu magghje! 
U cane muzzecheie 'o strazzate. 
Tènghe 'a zite e nen sacce andò abbète. 
Aprile cacce 'u fiore e Magge ève l'onore. 
Giacchine facije 'a legge e Giacchine fuje 'mbise p'prime. 
Chi tène facce se marìte e chi nò reste zìte. 
Garebalde: sop'a quille, chi antaje n'âte. 
'U buscjarde addà tenè na bona memòrie... 
Quarant'anne, mìnet'a mmare ck'tutt'i panne. 
Ambàre l'arte e mìttele da parte. 
Chi stace sott'o proprie titte, nen sente nisciune male ditte.
Mercante e purce se pesane dopo mûrte. 
Chi ce battezze c'è cumpàre. 
'U ciucce porte 'a some e u ciucce sa megne. 
L'altezze eje mezza bellezze. 
'A 'avete pi fiche, 'e vasce pù marite.
'A famiglia de don Nicola Rote; 12 'i figghje, 24 'i stubbete! 
Dicije 'u cavedarère: scitte gâtte, angòre me tìnge. 
E' mise 'a macchie sop'o stere d'uglie. 
Mò, lève 'u cane e 'a ragge... 
Vattìnne papunne... nen me facenne sckjantà! 
Fàce 'u scème p'nen ce ji a guèrre. 
Màle nen fà ... paure nenn'avè. 
Chi negozia campa e chi fatiche mòre. 
Arrubbe e purte a me, quanne si 'mbise te venga e vedè. 
Chi tanta fategaje, inda nu sacche se truvaje! 
Giacchine cacciaje 'a legge; Giacchine fuje 'mbise p'prime.

Penzîre e nustalgije

PENSIERI 

«PENSIERI» è una breve parola ma per il suo significato è così grande che, secondo un detto popolare, sono i « pensieri » ad abbattere una persona più di qualsiasi fatica. E' consigliabile pertanto operare per il bene, se non si vuole che il pensiero del male fatto, nelle ore angosciose della notte, venga ad aggiungersi alla moltitudine dei pensieri tristi che il trascorrere della vita ha impresso nella nostra mente. 

PENZÎRE 

« Penzîre » parola peccenònne assaje, 
ma, pe quille che vole segneficà, 
esse eje grosse quante non maje. 

Spisse cke sta frase andèndene: 
« So 'i penzire c'accìdene, no 'a fatica » 
almène pa' gente ca cusciènze tène! 

'A vite scorre cke tutte l'anne suje! 
Tanta penzîre passane pa cape 
cke l'affànne, 'i guaje e 'a pucundrije. 

'I penzîre triste chiù nen'ti scûrde; 
l'anne pàssane e quille allègre 
se fanne luntàne e chiù nen'ti recurde. 

S'affòllane 'i penzîre azzuffùnne, 
a l'ore brutte . . ., a l'ore da nuttàte, 
quanne ind'o litte nen pigghje sunne! 

Nu cunsiglie sule ije vogghje dà: 
« Fà bène e scûrde . . . fà male e pînze» 
se pace e sunne proprie vuje truvà!

da "Penzîre e nustalgije", 1978

SANT'ANTONIO 

17 Gennaio, Sant'Antonio Abate. 
Questa data apre carnevale, periodo della gaiezza, degli scherzi, delle riunioni di amici per fare « quattro salti » in famiglia al suono di un grammofono. 
Cose che ormai appartengono al passato! 
Erano ore gaie, semplici, in cui a volte bastava una modesta «pizza» e un bicchierino per accrescere l'euforia, che poi esplodeva negli ultimi tre giorni che chiudevano i festeggiamenti. 
Oggi di tutto ciò è rimasto un pallido ricordo. 
La gente non ama più le cose semplici di un tempo! 

SAND'ANTÛNIJE 

Quann'eje 'u jûrne d'l'Epifanìje 
sînte dice « Tutt'i fiste vanne vije ». 
Ma ècche pronte na resposte a tûne: 
« Mò vène Sand'Antûnije, masckere e sune ». 

Stu sante quà purtàve a cundandèzze, 
apreve carnevàle ck'allegrèzze; 
'i prime curijàndele e masckarèlle 
vestùte da pierrò e da pacchianèlle. 

Ind'a tànta case, appène fatte jûrne, 
preparàvene i capuzzèlle o furne, 
'i pizze, pa'sere, de sfringe e de sfugliàte, 
scurzìme, vine, cumbîtte e ciucculàte. 

Quann'arruvève a fine da jurnàte 
'i pizze, bèlle, ascèvene sfurnàte; 
ck'nu grammòfene ca 'ndunàve a rumbe 
ascève 'a prime coppie a fà quatte zumbe. 

Ck'sti parole, ije ve vogghie dice, 
che stu Sand'Antûnje sèmbe 'u benedice; 
'a gente scurdàve, si pure p'poch'ore 
tutt'a pucundrije ck'aveve int'o core. 

De stu sante, manghe 'a chîese hanne lassate; 
a stu poste, nu palazze hann'avezàte! 
'A gente d'ogge è state 'ngrate assaje 
cke stu sante, ca nen'vuleva 'i guaje.

da "Penzîre e nustalgije", 1978

DONNA 

« FEMMENE »: essere prezioso su questa terra, interprete principale di ogni sentimento umano, soprattutto nell'Amore. 
Amore di sposa o di madre o di amante; la donna dona sempre la parte più bella del suo animo con gioia, senza nulla chiedere in cambio. 
Molto spesso, per non dire quasi sempre, ella riceve in cambio solo dolore e tormento. 

FÈMMENE 

Pe prime l'ome ha crijate Dije, 
e pò da quiste, 'a fèmmene facije. 

Pe tutte, stu fatte eje na raggione 
pecchè l'ôme se sente nu padròne! 

Ije, accussì, maje l'agghie pensàte, 
pe me a fèmmene prime eje sèmbe stàte. 

Esse eje 'a chijù bella cose du crijate 
e da quann'è nate, sèmbe' Amore ha dàte; 

a vita suje, bèlle nenn'eje maje, 
da crijature sape cché ssond'i guaje. 

L'Amore ca te dàce nen tène prèzze 
e quanne tu dàce, 'u dòne cke prièzze; 

cke l'àneme e ck'u core dòne tant'Amore 
avènne sole 'ncàgne, pène .. e delore!

da "Penzîre e nustalgije", 1978

UN PITTORE

Quanti pensieri, desideri, sentimenti si hanno davanti a «na tela janghe».
Si vorrebbe dipingere un cielo pieno di stelle, il mare, la luna, i fiori.
Il volto di Cristo in Croce, il volto dell'innocenza di un bimbo, il volto delle sofferenze di una madre.
Si vorrebbero dipingere tutte le strade, i vicoli di questa nostra amata città.
E quando tutto questo non si riesce a farlo, non si è pittore ma solo un imbianchino.
Esagerata modestia? . . . Insoddisfazione del lavoro compiuto? . . . Lieve o totale mancanza di vena artistica? -..

NU PETTORE

Vularrrije pettà nu cîle de stelle chĵne,
na luna ca me rire sèmbe ‘mbacce,
nu mare lucènde e bell’assaje
e tanta fiure cume nu giardine!
Vularrije pettà ‘a facce de l’amore
Cki gioje e i turmînde int’o core,
che si parlà putesse, diciarrìje:
«Te vogghije bene assaje, te vogghje angòre»!
Vularrije pettà a facce de na fèmmene
Cke l’ûcchie nigre, dolce sufferènde.
Ca putarrìnne dice a tutte quante:
»Nen vide che eje ‘a facce de na mamme»!
Vularrije pettà ‘a facce du delòre
Ca si ‘u tîne, te trafigge ‘u core,
ca nen te dace forze p’ na làcreme
e l’ûcchje suje avrinne sole dìce:
«Nen vìde che so Criste puste ‘ngroce»!
Vularrije pettà a facce d’allegrèzze
P’ dìce o munne, che ‘a vite eje bèll’assaje,
na facce bèlle…quèlle d’annucènze!
Vularrije pettà na tele quant’eje ‘u cîle
E ‘a terra nostre ch’eje tutte nu giardine
‘i strade, i viche du paese mije
P’arrecurdàrme quann’ere uagliungìlle.
Sò penzîre mije quiste ch’agghie scritte
Ca fazze ‘nnanze a na tela janghe;
p’ quiste i quadre mije nenn’i venne
pecchè da ‘mbîtte me sciupparrìnne l’ànema!
I giurnàle e ‘a gente me fànne rire
Quanne dinne ca sò pettòre ‘ngambe;
si saparrìnne quille ca sende ‘u core
ma che nen sape fa sta mane de pettore,
s’accurgiarrìnne ca so nu janghjatore!

da "Penzîre e nustalgije", 1978

GLI AMICI MIEI 

L'amore per i libri è molto grande. 
Spesso si sente dire che i libri sono sempre stati i migliori amici dell'uomo, fin dall'infanzia. 
Quante cose insegnano! 
Quanti ricordi portano alla mente! 
Quanti sogni, quante speranze, quante soddisfazioni, quante conoscenze, quanti rimpianti, quante promesse, quante meditazioni! 
L'umanità non potrà mai fare a meno di questi preziosi amici che sono i libri. Essi si tramandano di generazioni in generazioni! 

I CUMPAGNE MIJE 

Ind'a tutte l'anne da vita mije 
'i libbre pe cumpàgne, agghije tenùte ije! 

Libbre d'amore, libbre de cultùre, 
de tragèdie e pure d'avventùre. 

N'da ogne libbre me pare de truvà 
nu cumpagne nuve ca vol'accundà! 

'U tîmpe me manghe e sò stanghe ormaje, 
legge angòre ma senza frenesije. 

Na cunfessione amiche ve vogghije fà 
e dirve 'i libbre ca nen pozze suppurtà 

cume succède ind'a na cumpagnije 
quanne nen suffre a une p'antepatije: 

sò quille ca de numere pàrlene 
e pènze che poche, veramente l'àmene. 

De qualche libbre sènte 'a nustalgije 
e spisse me pigghije na pucundrije; 

'i pàggene suje apre cke temòre 
de putè truvà nu nome o nu fiore 

ca m'arrecorde l'anne mije passàte 
e a cum'anziane sò addeventàte! 

Nu penzîre m'ha sèmbe cunsulàte, 
che sti cumpagne da me tant'amàte 

e che assai care agghije tenute ije,
so 'i stesse di duje figghije mije.

da "Penzîre e nustalgije", 1978

Nu zumbe …ind’o passate

'A PALUMMELLE

Ouann'eje 'a sere e s'appìcce 'u lume
attùrne, spisse, s'aggìre na palòmme,
ca nen'se pose maje e apprìsse vene.

Si jeve a scole o faceve a'more;
si da spusàte, nu figghie aspettàve;
si certi nutizie, ije desederàve;

sta palòmme, qualcòse me deceve
quanne attùrne o'lume s'aggérave
o apprisse a me, esse s'abbiàve.

Si dind'o core, teneve a' pucundrìje,
queste me metteve n'armunìje
p'sta nutizia 'bbone ... si ma deve!

'U timpe corre ... l'anne so'passate
e sta palomme nenn'a vede kjù,
pure si scrive tutte na nuttate

sott'a nu lume sembe appecciàte.
Quanne ce penze, me fazze na resate!
De me... pure 'a palòmme s'è scucciàte!!

da  "Nu zumbe …ind’o passate",  1982

Curiandele

CORIANDOLI

Pezzettini di carta colorata sempre presenti nella loro grande festa: il Carnevale!
Nell'aria sembrano piccole farfalle o fiocchetti di neve colorata.
Sono amanti delle maschere; apportatori di risate e di baldorie fra mille luci e gente allegra, facendo dimenticare, anche se per poco, la tristezza e gli affanni di cui la vita è piena.
Offrono senza nulla chiedere, ma la loro gioia dura un attimo; il tempo di svolazzare nell'aria o di posarsi sui volti della gente!
Caduti a terra, vengono calpestati ed insieme al colore perdono la loro bellezza.
La festa è finita, le luci si spengono e dopo aver dato tanto, vengono spazzati via ponendo termine alla loro effimera gioia.
Poveri coriandoli!
"... siete di carta e non valete niente!"

CURIÁNDELE

Site de carte e nen’custàte ninde,
purtate cinte chelùre p'vestite;
tunne e peccenùnne site fatte
e sckjtte pa'llegrije ascìte 'nzande!

'U Carnevale eje 'a festa vostre
e quanne 'a gente v'ha jettàte a l'arie,
a neve culurate assemegghiate
o palummèlle ca'ngile ve ne jate!

Da sècule 'nu bene vuje facite:
da cape, vuje luvète ogne penzire
scurdanne quille ch'è succìsse ijre
regalanne resate a tutte quante!

E masckjaràte vulite bene assaje,
che bàllene e càntane prijàte;
scumpìgghie dind'a folle vuje purtate
p'tutte 'sta'llegrije che 'a gente pigghie.

Vulanne in arie, va gudite assaje
vedenne tutte 'u bene che facite,
ma jenne 'ndèrre, acciaccàte site
perdenne cu'chelòre, l'allegrije!

'A festa vostre, p'vuje, è già fenùte!
'I luce pure, se sò già stutàte
e 'a gente fece già na pulezzàte
scurdanne quille che, ce'avite date.

'A gioia vostre nu mumènte dure!
Senza chelùre e accussì acciaccàte,
rnennèzze sulamente, addevendate!
………………………………………….

da "Curiandele", 1984

LA MORTE

Con l'avanzare degli anni, più si pensa alla Morte! Essa non è l'argomento preferito dai giovani, che, giustamente hanno sete di vivere e di godere la loro giovinezza. La Morte è un processo naturale, come la nascita e pertanto non deve diventare un incubo, oggetto di paura e di negazione; bisogna accettarla perché è semplicemente un passaggio ad altra vita; è la fine di tutte le pene terrene. La Morte è il sonno eterno, che non si sa mai quando arriva e molto spesso giunge all'improvviso, mettendo fine a questa nostra commedia, di cui noi siamo gli interpreti!..

‘A MORTE

Nge'stàce jurne ca'nen'penze 'a Morte!
A sende cume quase me parlasse;
a sende cume fosse cosa vive
e me tenesse sembe cumbagnìje.

'Stu fatte quà nen'capetave maje
o'timpe de quann'ije ere uaglione;
e si parlà da morte ije sendeve,
a'mamma mije, subbete penzave

ck'na paure d'esse abbandunate!
Da quilli jurne... anne sò passate
e 'a Morte ne'me face kjù paure;
a'esse, ije, me sonde rassegnate

pecchè sope a'sta terre è naturale,
che si se nasce... accussì se more!
'A Morte se reduce a 'nu passagge:
se scàse da'sta vite, p'ijì a'n'ate

mettenne fine o'curpe che tenime
e abbandunanne 'i bene 'nzime e'guaje,
che 'a terre a'tutte nuje, ha regalate.
Ije penze a'Morte, senza kjù paure,

pecché esse eje 'nu sunne sulamende
ca'nen'ze sàpe maje quanne arrive
e poche e spisse, a'secherdùne vene
cume'na sajètte... ind'o serene!

P'tutte 'i cose de'stu munne nustre,
ogne prencipie, tene pure 'a fine;
e pròpete ca'Morte, è chiuse 'u gire
senze che esse, qualche grazia face.

'A Morte mette fine a'sta cummedie,
che sope a'tette, avime recetate
e quann'attore, da scene, se ne jùte,
'i luce, 'ndutte, so sò già stutàte!

da "Curiandele", 1984