Benito Matteo Faleo

PREMESSA

Lo stimolo a scrivere queste poesie è nato in me molti anni fa. Quando trovandomi lontano dalla mia città per motivi di lavoro, fra uomini che parlavano in modo diverso dal mio, sentii nascere in me il desiderio di parlare come avevo sempre parlato, con quell'accento tipicamente foggiano, pieno di suoni gutturali e con vocaboli che senza volerlo erano dialettali. La nostalgia della mia terra mi spinse a scrivere poesie prettamente dialettali, perché in quel modo mi sentivo vicino alla mia cara e lontana Foggia. Quest'amore è continuato attraverso gli anni, si è sempre di più consolidato ed ecco perché oggi sentendomi pienamente soddisfatto dei miei scritti voglio pubblicarli. Questo mio desiderio è ancor più avvallato dal fatto che si sta riscoprendo l'importanza del dialetto, lo si vuole introdurre come lingua di studio nelle scuole, proprio perché finalmente si è capito che esso è una lingua da salvare e da custodire gelosamente come patrimonio culturale del nostro paese.

Le mie poesie spero possono aiutare ad esplicare questo compito perché oltre alla lingua in cui le ho scritte narrano vicende che la gente dei miei luoghi ha vissuto e dei problemi che ha affrontato.

B.F.

CENNI DI BIOGRAFIA 

Benito Matteo FALEO è nato a Foggia il 5 marzo 1929. Vive in quella sua cara città, in un ambiente così ricco di tradizioni, di particolari situazioni economico-sociali, arricchendosi dei veri aspetto dell'anima foggiana e creandosi una sensibilità particolarissima, nel senso che è tutta personale e quindi un riflesso del suo modo di vivere, di essere, di muoversi nella sua vecchia Foggia. 
Dopo una breve parentesi di due anni a Torino, dove si reca per motivi di studio, nel 1943 ritorna a Foggia devastata dai continui bombardamenti delle forze alleate. 
I sentimenti di Benito FALEO, anche se poco più di un ragazzo, riemergono vivi e bruciati alla vista di Foggia ridotta in condizioni pietose e certo si dirigono verso quel neorealismo di cui il FALEO sarà una espressione molto significativa. 
Trascorso il periodo bellico e dopo la ferma militare il nostro ritorna a Torino per raggiungere i fratelli, impegnati nella conduzione di un'officina meccanica. Mentre aiuta i fratelli nell'officine ha modo di considerare la situazione sociale e psicologica degli immigrati.
Nel 1953 concorre nelle F.F.S.S. e viene assunto rimanendo a Torino fino al 1959 quando ottiene il trasferimento a Foggia. In tutti questi anni la lontananza dalla sua città, dai suoi cari scava solchi profondi nel suo animo quasi che il nostro si sente privato di ciò che gli è vitale ed è allora che la nostalgia e l'affetto per la sua città, per i suoi paesani trovano espressioni plastiche veramente commoventi. 

Giovanni LEPORE

I CIARAMELLE 

Da l'albe d'Ammaculàte; ogne matìne ìnde a na casarelle a vìj ì cruce, arruàve n 'ù sùune a coumbagnàte da butte de vìnte e cocche fijcchétte de néve. 

Pi crìjucce a matìne ére a sveglie quanne sentevene sunà ì ciaramelle, n 'ù bbèlle vecchiarille n 'ù poche a crecchenute ca vareva ianche e n 'ù giuvenittille ianch'e rusce cùme n 'ù bruzzese, propij 
duij pasture chi cappe sòpe e spalle, e gambe arravugghiate i pellocce de pecurocce, e pìde ì zambette pe reparà ù fredde. 

E'rene timpe trest'e amàre ma bbélle assàij; pe tutt' ì quartire sunavene a nuvele de natàle, a cettà adduràve già de cose bbòne. 

Ogne anne a scennevene da muntagne pe vené a puglie a purtà l'annunce de l'arrive d'ù sante natàle ca nascete d'ù ridentore: Gisù Bommine ù salevatore d'ù mùnne. 

Ma pe nù bbélle poche de timpe stù sùune n 'ze sentij chijù arruà: a guerre, allarm 'e e bòmbe avevnine fatte cagnà ù sùune. 

Ma pò a scennerene n'ata vote ì ciaramelle a sunà a nuvele de natàle; ù vecchiarille ca vareva ìanche n 'ge stéve chijù, Gisé Créste se l'ére chiamàte a sunà mparavise. 

LE CIARAMELLE 

Dall'alba dell'Immacolata; ogni mattina in una casetta a Borgo Croci, arrivava un suono accompagnato da raffiche di vento e da qualche fiocchetto di neve. 

Per le ragazze ed i ragazzi la mattina era la sveglia quando sentivano suonare le ciaramelle; c'erano un bel vecchietto un po' contorto con la barba bianca e un giovincello bianco e rosso come un abruzzese. Erano proprio due pastori con le cappe sulle spalle, alle gambe avevano avvolte pelli di agnello, ai piedi i sandali per ripararsi dal freddo. Erano tempi tristi e freddi ma assai belli; per tutte le borgate suonavano la novena di Natale, la città odorava già di paste dolci. 

Ogni anno scendevano dalla montagna per venire in Puglia a portare l'annuncio dell'arrivo del Santo Natale con la nascita del Redentore: Gesù Bambino, il Salvatore del mondo! 

Ma per parecchio tempo questo suono non si sentì più arrivare: la guerra, l'allarme e le bombe avevano fatto cambiare il suono. 
In seguito scesero un'altra volta le ciaramelle a suonare la novena di Natale; ma il vecchietto con la barba bianca non c'era più, Gesù Cristo se l'era chiamato a suonare in Paradiso.

A mia sorella Lucijètte 

'A CRUCESELLE 

'Inde a na stratunnelle a minze e cruce, ce stéve na cruceselle assàij bbélle e mò che sò passàte na quarantine d'anne sende n 'ù piaceàre de me la rucurdà. 

Tutt'ì jurne ìnde a quille vicarille ère na feste, sòpe ò balcuncine cantàve spésse n'ù mutive antiche che n'l'hagghij putute chijù skurdà. 

èrene tìmpe miser' e amàre e s'ére cuntende assàij; na lacreme, n'ù surrise, na canzone e, se l'ammore n'veneve màij, tenemme poche còse pe cambà, pure pe sta fegghiuelle a pprimavere vénij ammore, ma duràie poche. 

«Canteme me dicesse na canzone», ma quanne sentesse: «non ti scordar di me», te mettesse a chiagne, e sòpe ò balccone che péne mé facisse lucijétte.
 
E dòpe poche mìse ce tassasse cùme more n'ù fijore sénze acqu e sénza sòle, citte citte quàse a secherdune te ne ijsse sénza sapé pecché. 

Stù rucurde mò me véne a mmente spisse, n'zénde chijù quille mutive antich'e, se la vòce nunn'éj chijù a stésse, lassateme stà sule, fateme sunnà.

LA CROCISELLA 

In una stradina a Borgo Croci, ci stava una signorinella assai bella ed ora che son passati una quarantina d'anni senti il piacere di ricordarmela. 

Tutti i giorni in quel vico era una festa, sopra il balconcino ella cantava spesso un motivo antico che non ho potuto più scordare. 

Erano tempi di miseria e di freddo ma si era contenti assai; una lacrima, un sorriso, una canzone e, se l'amore non veniva mai, avevamo poche cose per campare. Pure per questa signorinella a primavera venne l'amore, ma durò poco. 

«Cantami - mi dicesti - una canzone», ma quando sentisti: «non ti scordar di me», ti mettesti a piangere; sopra al balcone che pena mi facesti Lucietta. 

Dopo pochi mesi ci lasciasti come muore un fiore senza acqua e senza sole. Zitta zitta quasi all'improvviso te ne andasti senza sapere il perché. 

Questo ricordo adesso mi viene in mente spesso, non sento più quel motivo antico e, se la voce non è più la stessa, lasciatemi star solo, fatemi sognare.

Ù MIDECH' E U MALÀTE

Tuppe! tuppe! chi èj? sònde ù mideche, favuresce duttore favuresce, bongiorne.
Ne bbélle uagliò? che t'é succisse? Duttore sta notta hagghij fatte na nuttàte me sturcceve cùme n'ù sérpe sòpe ò litte pi dulure gurpe che jeven'e venevene.
Che te magnàte a ijre sére? nìnde nìnde quatte cicatill'e fasulle, Uagliò n'é ccose de fasule, se véde da facce che fine na frevacce da cavalle, qua n'me pàre bùne, madonna mìj! e che tenche a trubbusij? a m'arruàte ogge se pénze subete malamende.
Avete a cammesole famme sénde ì spall'e ù còre, tìre ù fijàte. Dé sòpe a vij nova de troij stanne trendatré cavalle che vanne a trott' a trotte. Che sendite duttore? sénde n'ù frusce è cùme se tenisse mbìtte na càpe de ciucce, ù ciucce.
Nuij a me tenute sémpe i cavalle? e mò cùme facite a fareme passà stù malanne? mò te skrive a rezzette te pegghie na bbélla purghe accussé te parsene tutt'ì destorbe.

IL MEDICO E IL MALATO

Tuppe! ... Tuppe!... chi è? sono il medico, avanti dottore avanti, buongiorno.
Ne bel giovanotto? che t'é successo? Dottore questa notte ho trascorso una nottata mi contorcevo come un serpente sopra il letto per i dolori di pancia che se ne andavano, e venivano.
Cosa hai mangiato ieri sera? Niente niente quattro cavatelli e fagioli. Giovanotto non è cosa di fagioli, si vede dalla faccia che hai una febbre da cavallo, qua non mi pare bene, Madonna mia! Che tengo la cirrosi? siamo arrivati, oggi se pensa subito malamente.
Alzati la maglia e fammi sentire le spalle e il cuore, tira il respiro. Dimmi, - sulla strada nuova di Troia stanno trentatré cavalli che vanno a trotto a trotto - Cosa sentite dottore? sento un ronzio come se nel petto tieni una testa di asino - L'asino!
Noi abbiamo tenuto sempre i cavalli? adesso come fate per farmi passare questo malanno? ora ti scrivo la ricetta e ti prendi una bella purga, così ti passano tutti i disturbi.

SÉNZA FRUNTIRE

Quante sarrij bbélle duscetarese da n'ù lunghe sunné, na matine a parege ò a londre, e pruà a gioj de senterese a ccàsa propij, e parlà tutte quante cùme se chiagne.
Arravugghiàte ìnde a stessa bandire, en' zenterese chijù stranire né emigrando, e vulerese bbéne cùme fràt'e sòre ianche ò nére cùme a Chijse da secule predecheij.
Se fràt' e sòre sime: Italiàne, Francise, Inghelise, Spagnule, Te¬deske, e Austrice, pecché cià m'accide cùme bbéstie pe cambà se nuij parlàme e sapime ragiunà? Stù fatte n'già da stà pe farle, eppure cià'hanne mbaràte ch'éj peccàte murtàle.
Ù mùnne fuij crijàte da Dìj pùi bbéne da génde e de l'anemàle, uardanne a carta giografeche pàre vedé n'ù quadre fatte da n'ù pettore chi culure che n'ze skagnine màij: màre, isule, làghe, ù cìle azzurre, muntagne ammandàte de néve, voske, foreste virde ca lune ò sòle che danne luc'e calor.
E loro! cu prugresse e skuperte «Atomeche» vonne fà de tutte pe skangellà stì magnefeche culure che a madra nature ogne anno ch n'ù pennille mageche li rennove sémpe chijù bbélle ancore.
Éj ore d'abbrazzarese tutte quante atturne a sta palle pe salevà «l 'umanetà» e lassà sta: ù màre, ù cìle, ù sòle; e a lune cùme Dìj l’ha crijàte, pe n'fa fermà stù gerotondo ch'èj assàij bbéne a jé ngongozze.

SENZA FRONTIERE

Quanto sarebbe bello svegliarsi dopo un lungo sonno, una mattina a Parigi o a Londra, e provare la gioia di sentirsi a casa propria, e parlare tutti quanti come si piange.
Avvolti in una stessa bandiera, non sentirsi più straniero né emi¬grante, e volersi bene come fratelli e sorelle bianchi o neri come la Chiesa da secoli sta predicando.
Se fratelli e sorelle siamo: Italiani, Francesi, Inglesi, Spagnoli, Tedeschi, e Austriaci, perché ci ammazziamo come bestie per campare se tutti parliamo e sappiamo ragionare? Questo motivo non ci dev'essere per farlo, eppure ci hanno insegnato ch'è peccato mortale.
Il mondo fu creato da Dio per il bene della gente e degli animali, guardando la carta geografica pare vedere un quadro fatto da un pittore con colori che non sbiadiscono mai: mari, isole, laghi, il cielo azzurro, montagne coperte di neve, boschi e foreste verdi, con la luna e il sole che danno luce e calore.
E loro! col progresso e scoperte «ATOMICHE» vogliono fare di tutto per cancellare questi magnifici colori che la natura ogni anno con un pennello magico li rinnova sempre più belli ancora.
E' ora di abbracciarsi tutti quanti intorno a questa sfera per salvare «L'UMANITA'» e lasciar stare il mare, il cielo, il sole, la luna come Dio l'ha creato per non far fermare questo girotondo ch'è troppo bello a girarci sopra

'A QUATREGLIE 

Attacche mbà Tatonne? (ù cecàte) minze a stù stanzone facime 
ù tarallòne, a quatreglie sa bballe en fameglie, ch li mamme, zijàne, 
e li fegghij, giràte atturne, ò cuntré.
 
Ca femmene truàte valanzé, oblasse, abbraccette e facemece na 
camenàte pa chijazzette, da qua ce menine ì préte, vutamece 
accàparrete, da qua n' camine nisciune jàme ncenne a vij ì cruce. 

Giacché sime arruàte cià facime na bballàte, valanzé, oblasse, sta 
femmene é troppa sécche, cagnàme n'ate chissà é chijù megghie, 
valanzé, oblasse, queste éj troppa chijenne cagnamene doij, valanzé, 
oblasse, quest'é na madra batésse cagnamene tre, valanzé, oblasse e 
facime ù tarallòne. 

Giràte sempe, ò cuntré, ì femmene annanze e l'ùmene arrete chi 
vrazze a larij, attacché pirulé, stacché, attacché, catablù, stacché 
attacché pirulé, ca femmena vostre valanzé, oblasse, damece a 
màne, chi vrazze facime l'arché e passàme pe sotte a portagranne, 
stamece attinte annà zuppà. 

Facime ù tarallòne, giràte atturne, ò cuntré ca proprij femmene 
valanze, oblasse facime ù taralle, ca màna manghe annanze grascé... 
cùme ò skijò n'ù punte ind'é n'ate fòre valanzé ... facime 
ù taralle, giràte atturne grascé ... valanzé... oblasse attarallamece, 
grascé... valanzé... oblasse. 
ù cumantande a valanzé, na vote nnà da bballà, pe fa scé a dàme, 
n' ata vote bballe pe fa scé ù cavalire. 
Fjni che runanine doij copij.

'I DÉTTI

* 'A caijnàte 
Stàce òne ge stàge; é jute a càse a caijnàte a fà i maccarune strascenàte 

* 'A calegge (caldo) 
Ogge mbòche a zélle, se fàce assénde a calandrelle 

* 'A chi piàce fa na còse 
Se! ... l 'envetàte; a cam 'e maccarune. Te se ncanaruzzitizite 

* 'A contravezijone 
Mò che arrive? a sfugliatelle 

*Che se déce 
E' murte félice. 'I sarde se magnine a lice 

* 'A femmene e na vòte 
'A femmene, ére a regine da càse 

*'A femmene 
Éj na pizza dòlece; te dàce ù dòlece, ma t'avvelene ù còre 

*'A femmene 
Téne setti sperete cùme a gatte 

* 'A lavàte de facce 
Na màne làve a l'ate; tutt'e dòij lavene a facce 

* Fogge e Bàre 
Se Fogge avesse ù màre; Bàre se muresse de fàme 

* 'A scinze 
A scinze cagne ù lavre; ma no l 'òme 

* 'A vecchiàij 
'A vecchiàij è na carogne; màle a chi nge arrive 

* 'A vennetrice (venditrice) 
Camenàve na jurnàte; a sére se jeve a fà quatte passe pa saluta 

* 'A vìta 
Sènze ammore n' téne sapòre; sénza dulore n'téne valore 

* 'A vucille 
Sa vucille canuscesse ù gràne; a puglie n' trébbiarrij màij 

* Chi ce vòle màle 
Minece ù pàne; a chi te méne ì préte 

* Chi dàce vélene 
Quelle te dàce; pén 'e turminte 

* Chi déce na parole 
Che ìj nù raspe m'hagghie fatte; no tutt'a végne 

* Chi fàce na còsa bbòne 
E bràve? quazzolde ò uaglione. Irmec'e préta pòmece 

* Chi fàce n'ù «dammagge» (danno) 
S'é rotte a cambàne! ... chi l'ha rotte? ù sacrestàne, chi l'ha rotte a pàghe. É stàte lacceprevete é desgrazie 

* Chi magne tarde a matìne 
'I otte! . . . chi n'ha magnàte; ha pérze a bbotte 

* Chi n'fàce nìnde 
Nìnde se fàce; e chijù nìnde se vòle fà 

* Chi nénn'hàve fegghij 
Da chi nénn'hàve fegghij; n'ge jenne né p'ambriste e manche pe cunzeglie 

* Chi nénn 'hàve paure 
Se! ... me tire ù pìle chijù lunghe 

* Chi n' vàce ò pòste suia 
Vàij facenne; ù càch furnille 

* Chi nze fàce vedé 
E cché! ... te fatt'ì sòlde 

* Chi parle mbacce 
Quelle! n'téne pìli sòpe a lénghe 

* Chi pérde capelle e dìndi 
Capelle e dìndi; n'fàce nìnde 

* Chi a ragione sballàte 
'A ragiune; cùme nù salabbarij strazzàte 

* Chi se fàce mbrugghià 
Ù voten' e gerene; cùme vònne Iore 

* Chi sfotte a femmene de n 'ate 
N' tene pagghie pa ciuccia suia; vàce sfuttenne a l'ate 

* Chi se léve n'ù sgrézze (vendetta) 
S'ha luàte a préte; ìnde a skarpa 

* Chi se répose na zénne 
Oh! ... fréscka l'aneme ù purgatorij 

* Chi se vòle véndecà 
T'hagghià fà muzzecà; ndò nge'arrive 


* Chi tene a màla numenàte 
Chi téne a numenàte? turnuselle! e l'ate fanne ì fatte 

* Chi téne a sunne (sonno) 
V atte cureche; eh' é fatte l 'ucchie cùme ò «skurnozze» (lucciole) 

* É uaglione 
Se!. .. mò a da spundà ù «skagghione» (dente del giudizio) 

* Ì bézzoche 
vanne a chijse; a tirà a créste ca zuculelle 

* Ì duij cumbàre 
Cumbà cùme jàme? strappàme a vecchiàij. Cumba ìj sò bbùne, tu se megghie stamece n' ata zénne 

* Ì guaij da vecchiàij 
Sonde ì tre c; cacarelle, «catarre» (tosse) e cadute 

* 'I sande tarlàte 
'I sande tarlàte; a scévene na vòte l'anne 

* 'I studinde 
'I cciacca firre; e zucagnostre 

* L'antiche 
N'zapevene che fà; stutavene a luc'e se jevene a coreche 

* L'inghijste 
Chi parlàij rumàse; chi parlàij en'parlàij se mbrugghiàij, chi n'parlàij sa svegnàij 

* Nda vìta 
N'cònde nìnde quelle che sàij; ma cònde assàij quelle che fàij 

* Pasquàle 
Pasquàle spacche a mé; ìj n 'pozze spaccà a Pasquàle 

* Patre e fegghij 
Andreij Andreij; ù patre a rrobbe ù fegghij carreij 

* Pe n' passà n'ù guàij 
Ci vònne; sòld' e curtille 

* Peskature e cacciature 
Peskature e cacciature da vucille; campavene ì fegghij poverille 

* Tutte vàce bbùne 
Frecateve pizzinde, ca l'emosene hagghie fatte 
É jutte cuntrarij pe salute 

* San Catalde 
Se chiove a San Catalde; chiove pe quaranda jurne 


* Ù desperàte 
Quelle! ... pe na mazze; n'vàce pòrte pòrte 

* Ù dusuccupàte 
É chijù de n'anne; che na aveze n 'ù zippere dan tèrre 

* Ùne che se mòve 
S'é!. .. dàte a pazza gioij 

* Ù furtenàte 
Se càde ìnde a n'ù «cummene» (pozzonero) esce ca skrime de «quarte» (lato) 

* Ù matremonij 
'A femmene fàce ù chiappe; ù maskule se mpecche 

* Ù «nanenne» (neonato) 
Bbélle en fasce; brutte en piazze, brutte en fasce bbélle en piazze 

* Ù nderezze 
Vij fuffela fuffele, palazze cartaviline, numere sputacchij 

* Ù pagghione 
Vacce accunde a caracozze; che ù mette sòpe ò giurnàle 

* Ù rùsce 
Ù megghie rùsce; accidij a mamme ò patre 

* Ù sfatecàte 
Fàce l'arta giangalasse; magn' e véve e vàce a spasse 

* Ù sgubbàte 
Téne a casciaforte 

* (SORELLA MAGGIORE E FRATELLO) sciascelle e sciasceppe 
 Sciascelle a ccatte ù pàne; che Sciasceppe, téne a fàme 

* Ù tarrazzàne 
Pigghiete a taragnole; ma lasseme «uggette» (tagliola) 

* Chi camine senza uardà 
E! cché; camine a «cecheline» (ceca) 

* 'I fatte vanne malamende 
Hanne pérze a cause; 'I mbustature 

* 'A usuràij 
'A mbrestàve ì solde; a quazzolde a lire 

* 'A parola d'ordene fuggeàne 
alamet' e chi te mmurte, e chi te stra murte. 

'I PRUERBIJ FUGGEÀNE

A

'A càsa rutolle; chi véne allogge. 
'A ccàse de poverille; n'manghene màij stòzze. 
'A carna se iette, ì càne sa rraggene. 
'A carna tréste; na vòle créste. 
'A chi dàce; e a chi prumette. 
'A còde; éj sémpe chijù longhe a skurccià. 
Acqua fìni; trapàne ì rine. 
Acqua truvele; ngrassa cavalle. 
'A cumbedenze; éj a mamme da màla crìjanze. 
'A ccummatte chi crìjatere; a matìne te truve cù cùlu cacàte. 
'A fàme; éj càpe de ragge. 
'A femmene quanne vòle; fàce chiov'e nevecà. 
'A femmene téne a venneIla larghe; I' òme téne ù cavezone strette. 
'A galline vecchij, fàce ù megghie bròde. 
'A galline se spenne mòrte; no quanne é vive. 
L'hagghij fatte, sòtte a scille. 
'A lavà a càpe ò ciucce; se pérde acqu, tìmp' e, sapòne. 
'A medette a mésse; pa meserecordij. 
'A me fatte; cùlu rutte, e péna pagàte. 
'A me fatte cùme quelle de quelle, a me jute pa vé a me remaste da dà 
'A migghiere; éj mizze pàne. 
Ha menàte a coppelle a larij; l'ha vute en càpe pure de quarte.
'A me pérze, ncinz' e, capetàle. 
'A mòrte de Créste; a feste ì giudeij. 
'A mòrte éj chijù pe l'aijne, che pa pecure. 
Andé che arrive; chiande ù zippere. 
Andé n'ze nvitàte; cùme bbéstij se trattàte. 
Angore n'é nàte; ù chiàme Dunàte.
Angore n' vìde a vepere; chiàme a San Paule. 
Appleche e fa sapòne. 
Ha pigghiàte asse pe fegure. 
'A pignata rotte; mandene sémpe. 
'A precissijone ndò esce; là tràse. 
'A precissijone camine; a cere se struij. 
'A precissijone; se véde quanne se retire. 
'A pulecinelle; ù vedevene sckette quanne jeve ìnda carrozze. 
Armameci; e jatece. 
'A rrobe nenn' éj di chi sa fàce; éj di chi sa gode. 
Arute, ogne màle cure. 
'A semmegghiene; a cocchij ì càne frattarule. 
'A semmmegghie, a sporte ù tarallàre. 
'A semmegghie; na pignàte de fàfe ianghe. 
'A semmegghiene, ù càne e macciuanne. 
'A semmegghie, lurij a càse. 
'A semmegghiene, ì skarrafune mbacce a pallotte.
 'A sessandine; lasse a femmene e pegghie ù vini. 
'A sorte é chijù pe l'òme; che pa femmene. 
'A squagghiàte a neve; se vedene ì stronze. 
'A ttacche ù ciuce, ndò vòle ù patrune. 
Attrezze; fàce ò maste. 
A vasce; che vénne. 
Hàve paure; che ù cùlu l'arrobbe a cammise. 
'A vecchie, ì prote a pellecchij. 
A veteiete; de segnalàte da Créste. 

B

Batte ù firre; quanne è cavede. 
Brutte; e fastidiuse. 

C

Cand' e ccande; annammuràte é sorde. 
Camb' e, fa cambà. 
Camine; cùme na papere sparàte.
Capetà; ce puij. 
Carta; canda ... 
Chi hàve cumbassijone de late; a carna suija sa magnine ì càne. 
Chi chijù téne; chijù vòle. 
Chi desprezze; accatte a càre prezze. 
Chi me vòle; a càse me trove. 
Chi mostre ì solde; mostre ì corne. (Chi n' mòre; se revede) 
Chi n' reseste ù fùme; n' reseste ì corne. 
Chi pàghe mprime; é màle servite. 
Chi perde n'ù vòve; e trove na ciamaruche, pure ì corne téne. 
Chiove e màle tìmbe fàce; e càse de late n 'é bùna stà. 
Chijù skure da mezzanotte; n' potesse. 
Chi spasc' e aggiuste; n'pérde màij tìmpe. 
Crésce fegghij ... crésce purche. 
Créste; n' pàghe sckette ù sabete. 
Chi se magne ì méle; e chi se géle ì dìnti. 
Chi se pongeche; esce f òre. 
Chi sa ccuntende; gòde. 
Chi téne nàse; téne crìjanze. 
Chi téne a còde de pagghie; sa sénde de arde. 
Chi téne a cumedetà en'ze sérve; éj n'ù fesse. 
Chi troppe sa càle; ù cùlu demostre. 
Chi ù vòle cutte; e chi ù vòle crude. 
Ciucce che n 'zanne véste màij; vràche en gulle. 
Ciucce; e présenduse. 
Chi vence mprime; skacasce a farine. 
Cù grusse; fàij pecul' e grusse. 
Cùme péttabbe; accussé pagabbe. 
Cùme a canoscene; a fica mature. 
Cùme tratte; accussé se trattàtte. 
Cùme ù vùt' e gire; éj sessandanove.
Cùme ù vide; accuss é ù skrive. 
Cùme vanne cù còre; Dìj l'aiute. 
Ch n'ù sé te mpecce; ch n'ù no te specce. 
Cù timpe e ca pagghie; se maturene ì pérazze.

D

Da na cappe; ne fà manche na coppele. 
Décij a pappele a fàfe; damme tìmpe che t'hagghia spurtusà. 
Denàre assàij; fanne kaccià ì vezij e créstijàne. 
Dìj véd' e, pruvvéde. 
Dimme chi sonde; n' me décenne chi ére. 
Do màle pagatore; acciaffe quelle che puij. 
Duij surge; ìnde a n'ù buche n' ponne stà. 
Dungh' e para dunghe; menàme fàfe a ccugghijme vungule.

E

éj acqu; che skorre a tutt'ì tétte. 
éj bbélle da f òre; e fracete da ìnde. 
éj bbélle de facce; e brutte de còre. 
éj de fàfe, a «cupete» (torrone) 
éj de pàse; qualetà, e mesure. 
éj fuche, de pagghie. 
éj na cére anzotte. 
éj na massarie; senza curatele. 
E cché! ... te mise a «stagghie» (cottimo). 
E' chijù a jute; che a vénute. 
E' chijù a spése; che ambrese. 
E' curte; e faticatore. 
E fatte; càs'e puteij. 
E fatte; chi fegghij, e chi fegghiastre. 
E fatte a ccagne; l'ucchie pa còde. 
E fatte citte citté, minze ò mercàte. 
E fatte a fuij dù purtegallàre; da nanze se rumaste arrete. 
E fatte; a grazie cannele. 
E fa na bbotte ò cerchij; e n'ate a vòtte.
E fa na vòte a pippe; e n'ate a tabbacchere. 
E fatte pàne; che se skrescendeij. 
E fatte; rasela sòtte. 
E fatte; stécch' e tutt' ù mìj. 
E fatte; tutte n'erve; n'ù fasce. 
E fatte ù patte; senze ù tavernàle. 
Eggia? vàce vasce accàpe. 
E jé! ndò patute; no ndò sapute. 
E' jute a mette; a carna mocche ò lùpu. 
E' luàte na macchie; mbacce a n'ù stàre d'uglie. 
E' megghie a esse ammediàte; e no cumbassiunàte. 
E' megghie n'ù mozeche do càne; e no ammàne d'avvucàte. 
E' megghie a esse chernute; e no màle séndute. 
E' megghie! sparagn' e cubaresce. 
E misckàte cence vicchij, e panne lurde. 
E' n'acqu; de magge. 
E' nutele che vàij truanne; cest' e canestre. 
E perze; carn'e corij. 
E réspettà; ù càne pù patrune. 
E' rruàte a mé; s'é arze a pizze. 
E' rruàte a mé; ha pérze ì valij. 
E' rruàte ù mande a caretà. 
E' skopa; nuove. 
Essé! ... se mamamme téneve ì rote; ére na carrijole. 
E sendite ù fite de l'arze; e ta se squagghiàte. 
E stà tre punte arrete; cùme sanda Béllonie. 
E truàte a Créste esposte; e cannele stutàte. 
E truàte a forme; da skarpa tuij. 
E' tutte fume; e sènze arruste. 
Evogghie! a tirà a «capesciole» (fettuccia di stoffa)

F

Fàce màle, appurà a vretà.
Fa màl 'e pìnze; fa bbén' e skurde. 
Fàij ndò vide; e ndò ciche. 
Fàij ù fesse; pe nge jé a guerre. 
Fàij ù uappe; ìnde a camira murtuarij. 
Fatt'ì fatte tuij, e chi te fàce fà. 
Fatt'ì fatte tuij; che cambe cint'anne. 
Febbràij; nott'e jurne é pàre. 
Fegghia femmene; e màla nuttàte. 
Furtun' e cavice en cùlu; bijàte a chi l'hàve.

I

ì còse rubbàte; nze gòdene màij. 
ì corne ì signure; sonde de bummàce.
ì cugghienature; vanne pure mparavise. 
ì dite da màne; n'zònde tutte uguàle. 
ì fatte che nze fanne; nze sanne. 
ì fegghij n'zònde di chi fàce; ma sonde di chi si pegghie. 
ìnde a càsa; chi nge nàte, nge tràse. 
ìnde a menestre; che ce mette cetruve: 
ì megghie vòtte, se ne vanne d 'acite. 
ì megghie affàre; sò quelle che nze fanne. 
ì sbaglie; se paghene. 
Isce a minz' a minze; cùme a caffettere lucere. 
ì sòlde ì rapecàne; se frechene ì sciambagnune. 
Isse nza rrecche; ìj n'ma ppezzendesce. 
ìj. te dàche ù dite, tu te pegghie tutt'a màne. 
ì vére signure; sòpe a frutte vevine ù vini.

L

L'acqu a ppandanàte; quanne a skummuve féte. 
L'acqu che n'fàce; en cile stace. 
L'accitille; dàce sémpe ò furtegne.
L'altezze; éj mezza bèllezze. 
L'aijne che n'more; divende pecure. 
Le menàte sturte; é jute rette. 
L'orarij cagne na vote a l'anne; a cape ì femmene cagne ogne mumende. 
L'òme allegre; Dìj l'aiute. 
L'òme geluse; éj mizze chernute. 
L'ori de bulogne; se fàce nére pa vregogne. 
Loteme a ccumbaré; éj ciamba corte. 
L'uglie; éj mizze maste.

M

Madonna mìj; fa stà bbùne a stù re. 
M'hagghij fatt'a molle; pe n' me còce ì màne. 
M'hagghià ccattà; a gatte ìnde ò sacche. 
Mameia! ... mameie! ... ù tarramote; mò, mò. 
Manghe li càne; a chi ce capete. 
Mbacce ò canagghione; vine a fa bù, bù. 
Mbacce ò murte; tirete ò curtille. 
Marze kacce ù fijore; abrile hàve l'unore. 
Marze se né n'ore, e n'ate. 
Maste a ucchie; maste a cappucchij. 
Me fatte pigghià; «pezzelle» (freddo) 
Mine a prete; e t'ammucce a màne. 
Mi téne; cuntend' e gabbàte. 
Mò fazze a puttàne; p'ammore de Dìj. 
Mò se n' ammocche n'ate; cuchezzille. 
Mò se méne nanze; pe n' cadé. 
Mò se ne véne; cù vasce a gaietelle. 

N

N'acqu de marze, abrile; n'ù carre d'ori a chi lù tire. 
Na lambarelle; n'fàce màij luci. 
N'ata vampe; esce a vulle. 
Na femmene e na papere; rebbellarene Napule. 
Na pastenàche ò jume; renforze i «codele de l'ucchie» (cornee). 
Na tazze café a matine; n' fàce màle a nescine. 
Né fa ù passe; chijù lunghe da gambe. 
Ndire, ndire; ogge n'é cùme ijre. 
N' màl'e, fite. 
N' jenne a gémendà; ì càne che dormene. 
N' passe pe nanze a chijse; pe n' luarme a coppele. 
Ndò nasce; jàme a miete. 
Ndò tanda ricche marenàre; tanta povere peskature. 
N' stàij màij, sott'a tette. 
N' vuij né arà; e manche skurccià. 
Na méle ò jurne; léve ù mideche da turne. 
Nù guàie; kacce a l'ate. 
Nù poche a pédune; n'fàce màle a nesciune. 
Nunde, nunde, parinde a sta ciunne. 
N'ùsse a faticà; cenghe a magnà. 
N'ù vuij, ch'é nére. 
Nzacche, n'ù cavece! ... nzacche ... 
N' zirve ne a fotte; né a fa spij.

O

Ogge magne; a tavela vindotte. 
Ogne prédeche; esce a lemosene. 
ò marche pigghie a turche; ò turche pigghie a marche. 
ò piobbe on'piobbe; a banne a d'ascé. 
ò purche quanne arrive ù grasse ganne; le skannà. 
ò te magne sta menestre; ò te mine pa fénestre.

P

Passàte a quarantine; n'ù màle ògne matine. 
Pe magnà assaij; e magnà pòche ògne jurne. 
Pe nìnde; nze fàce nìnde. 
Petecchij pi chiacchiere; pérdij ù pareglie. 
pinze ù màle; che riesce ù bbéne. 
pizzech'e vàse; n' fanne purtuse.
Povra! ... a «fruscke» (animale) 
Prime e dìnti; e pò e parinde. 
Prumitte facele; e vine méne secure. 
Pu latte da mamme; n'avastene sòlde che ù ponne pagà. 
Pulecinelle pi denàre; se perdeve ì megghie magnàte. 
Pure ì pulece; ténine a tosse. 
Pù peccàte; Patesce ù peccatore. 

Q

Quanne pe femmene! E femmene; me tenghe a migghierme. 
Quelle! ... cach 'e chemmogghie. 
Quelle éj; ù retratte. 
Quann'e jé; ngalere? màij. 
Quanne magn'e vive; n'denne avedenze né patre né patrune. 
Quanne pe pell' e pelle; ce vidime a cunciarij.

S

Sanghe, corne, e denare; n'avote a sciute n'trasene chijù. 
Sckaffe; n 'ù locchele! ... sckaffe... 
S'é chiuse na porte; s'é pirte n'ù purtone. 
S'é dàte; ca zappe sòpe e pide. 
S'é ijttàte a carna; e se ijette pure ù bròde. 
S'èj picure; ha da sckamà. 
S'é jute a fa; ù piatte nanze. 
Se fàce pure; a mandené ... 
Sé! ... l'ha fatte; pe opere, vertù, dù sperete sande. 
Sénde antiche; cùme ò pédete. 
Sénde; n'ù sbrevogna casàte. 
Sé! ... é murte n'ù bruzzese; ch n'ù cavece d'agnille. 
Sé! ... fàce ù stobete; a làte suij. 
Sé! ... mo te fazze; ù bballette nanze. 
Se méne; a cavece, a sckaffe, a muzzech 'e rangeche. 
Sime jute pe farece a croci; ce sime cécaàte l 'ucchie. 
Se ùne n'mòre; l'ate n'gode. 
Se n' gunge ì rote; ù traijne n' camine. 
Se n' chiove; stezzecheij. 
Sé mò sa rrecche Créste; cù paternoste. 
Skus 'e màle tìmbe; vàij truanne. 
Sénde n 'ù nzicchete nzacchete; ò ciaccoij ò no. 
Sé! ... se ne jute; a «lusene» (intuito) 
Sé! . . . mò sa ssecche; ù màre ca cozzele. 
Se n 'é zòppe; é pàne mbosse. 
Sé! ... tu fàij; nzalmé. 
Sé! ... tu fàij; a zufferttille. 
Spasce a pòrte. . . spasce ... 
Se parle ù peccule, pecché ha sendute parlà ì grusse. 
Sé! ... mò vàche Napule; pe n'ù «curele» (trottola). 
So rruàte; ì zénghere a miéte. 
Sotte a n'ù bbùne maìestre; esce n'ù bràve descepule. 
Sott'ò nòme de picure; agnille pasce. 
Spugghie a Créste; e viste a Madonne. 
Stàme minze; a cancr'e san zevire. 
Stanne; tazz'e cucchiàre. 
Stipe; che truve. 
Stìpe chiumme; che truve ori. 
S'ù ciucce é murte; ù corij stàce spàse en térre . 
Sumenij quanne vuìj; sémpe a giugne e recogghie. 
Sunne; e pésce ù litte. (Tàle patre; tàle fegghij).

T

T'hagghià mbarà; e t'hagghià pérde. 
Tant'anne é murte Pitre; ancore mò se sénde ù fite. 
Tene ì pulece; a nòtte n'dorme. 
Téne a faccia; de na mascijàre. 
Téne a suste; che l 'hanne cebbellàte na lire. 
Te fecche ù dite en cùlu; e kacce ù prime elette. 
Téne ì vezij; cùme ò mùle ciuccegne. 
Tìmpe; a tìmpe. 
Ti se cumbenàte; cùme tre òre de nòtte. 
Tra fett'e stallagge; jàme iuste iuste pù viagge. 
Tre vòte se vàce mpaccij; giuvendù, mizze tìmpe, a vecchiàij. 
Tre, tumele, careche ligge, e ngia fazze. 
Tu! n'rusce; en'musce. 
Tutt' a pposte; e nìnde en ordene.

U

Uagliò; n' pescianne fòre ò runàle. 
ù bbéne ò còre; ù féle e dinte. 
ù bongiome, se véde da matine. 
ù busciarde; a da tené na bbòna memorij. 
uàij; uàij; mòrta màij. 
Ù càne de razze; pegghie a cacce. 
Ù chijuve nuve; kacce ù chijuve vecchij. 
Ù chijù fesse; te sfesse. 
Ù chijù fesse; parte sétte léngue. 
Ù fà cùme ò sgubbàte; ù frecà, e ù vàsa. 
Ù fanne; a cupp'e; tumese. 
Ù galle n' cande; ma galline é skuàte. 
Ù juch'è bbélle; quanne dure poche. 
Ù lebre; ndò nasce a da muré. 
Ù lùpu quanne esce da tàne; téne a fàme. 
Ùne; e fatta bbéne. 
Ùne é tégne; e l'ate é rugne. 
Ù pésce; féte da càpe. 
Ù pésce grusse; se magne ù pésce péccule. 
Ù prime anne spusàte; ò malàte, ò carceràte. 
Ù pulupe; se còce ch l'acqua suia stesse. 
Ù purche éj ù mìj; uccide dan cùlu. 
Ù putresine; n'guaste ménestre. 
Ù rise; mantene n'ore tìse. 
Ù vòve; ngire a l'asene chernute. 
Ù vòve munduanne; ì corne spundanne. 
Ù sanghe; n'dévende màij acqu. 
Ù troppe; stroppie. 
Ù vìni; éj ù latte di vicchij. 
Ù vuij; se déce e malàte.

V

Vàce facenne, sémpe rutille. 
Vàce già; a litte fatte. 
Vàce ménanne; ù bbanne a vécarij. 
Vàij p'aiute; e truve sdérrupe. 
Vàce sémpe; l'end'e pénde. 
Vàce sémpe; «skanagghianne» (appurando) 
Vàce sckétte; «naskijanne» (annusando) 
Vàce sémpe; «skurcchegghianne» (cercando) 
Vàce truanne; a vòtta chiene; a migghiere mbrijàche. 
Vàce truanne; cacchij chign 'e mpreme. 
Vatte fide; a recchie va ... 
Vine magne? bònappetite. 
Vistite rùsce; e pegghiete a chi canusce. 
Vezij de nature; fini a mòrte dure. 
Vrazze accanne; gambe a litte. 
Vuij zucà; a dòij mennuzze.

Z

Zinnannà! zinnannà! ... Pizze frett' e baccalà ...

A lettirine de Natale

A te mamm' e papà;
So ìje che ve scrive Marìja a crijature, sta lettirlne
tutta  trafuràte chi fìjure culuràte, làvite légge attavele
quanne stàme tutte quande.
O'gg' é Natàle! ù Bòmmine che stamatina é nàte, ha
pìrte ù còre mìje ch na chiavuzzélla d'ore pe dàrve tutt'ù
béne che tenéve  nzumelàte pe l'anne ch'é passàte,
quest'éje ù rijàle che ve dàche.
A scòle stàche bràve, a maiéstre de me 'n ze laménde,
pùr' a ess' a me scritte na belle lettire ch l'augurlje de
passà i bòne Féste. j
Sta jurnàta é bell'as,saje, nun avrije, passà màje,
 so cundénde pa vestìn' e  ambérte che me dàte, ..
ìje v'abbrazza e ve vàse anzìme a génde de tutt' ù mùnne ,
ch  sciascélla e  tatùcce.

https://www.poesie.reportonline.it/poesie-di-natale/poesia-di-natale-foggiana-di-benito-faleo-la-letterina-di-natale

Natale

I tìmpe so cagnàte; ma Natale a Fogge é sempe
uguòle, cume quanne cl' arrecurdòme: ù campanàre
allumenàte, à chiàzzette chi bangarélle tutt' addubàte,
addòre i cartellàte che si sénde pe tutt'l stràte, ù presepìje
da parrocchije chi pupe che se movéne manghe
angòre ù  bòmmine che da nàsce cremma fine.
I uagliùni tutt' apparicchiàte chi skàrpe nòve, ù
vestitìlle a magliétte, vanne fuienne p'à cundandézze
cume se dicesséne: Finalménd' é arruàt' à féste.
Sta nòtte nesciùne dòrme, chi  zurlìjeje, chi jòch'
e ménele, ò à tòmbele, sempe chi récchije  ngreccàte
aspettane a zé monéche che sòne i campàne, p'jé a
mésse matutìne che da nàsce ù Bommine.
E' na féste de richiàme, ogne anne ce truàme p'ù
còrse zaccàte cte cristìjani venute da lundàne a passà Natàle,
si sendéne tanda parlàte che 'n ze capésce se so
Fuggeàni, quanne hàje n'à vuttàte sinde dice
«pardon-,t'acciacchene i pìdi «scusmi ».
Né givinò mo ce mbrugghiàme de léngue, nuje cià
ma capé, é nutùle che ve sturcìte, pùre ìje stòche a
Torin' e ù  triscketròscke ù stràzze pùre ije, ma mo
stéme a Fogge, a ma parlà cùme ci' hanne mbaràte i
màmme nòstre.

da https://www.poesie.reportonline.it/poesie-di-natale/poesia-foggiana-di-benito-faleo-natale.