Mimmo la Viola

Introduzione

Il dialetto è la lingua che esprime le nostre radici. 
I valori e i principi fondativi dell'esistenza individuale trovano in esso un veicolo appropriato per manifestare senza azioni e comunicare istanze che appartengono all'Io che si fonda nella comunità. 
Comunità d'intenti e comunità di pensiero che si argomentano nello spazio della creatività soggettiva. Per questo i dialetti sono vivi, pur nel contesto della globalizzazione, perché seguono, per esprimerla, la dinamicità di una cultura che li trasferisce di generarzione in generazione, mutandoli di quel che serve perché continuino ad assolvere la funzione del linguaggio, che è simbolo e veicolo dell' umana visione e condivisione. 

PROF. PATRIZIA RESTA 
Corso di Laurea «Beni Culturali» 
Facoltà di Lettere - Università di Foggia

Glossario

A

addemure (ritardare) 
allambàte (arso dalla sete) 
allascianàte (godere, dopo essere sazi e satolli) 
allavanàte (allagata, alluvionata) 
allupàte (affamato) 
allusce (guardare) 
arracanàte (spento, lento nei movimenti) 
arrenùte (stanco e sfinito) 
arresenate (secche, consumate dagli agenti atmosferici) 
assugghje (lesina, attrezzo appuntito, in uso dal calzolaio, per forare il cuoio) 
attannùte (appunti, pungenti) 
a zitte sìje (accettato sia)

C

calannarje (calendario) 
cascigne, sprucede e nateche (verdure spontanee molto saporite) 
catòzze (dito medio che fuoriusciva dal pugno della mano, dato in testa ai bambini) 
cavedìlle (bruschetta)
cazze-marre (torcinelli più grandi) 
chetugnàte (cotogne al forno) 
chianùzze (pialla piccola del falegname) 
ceciùtte (grano cotto) 
cialanghe (farne arretrata) 
crumatìne (pomata per lucidare le scarpe) 
cuccuàje (civetta porta iella, nella credenza popolare) 
cunzerrusce (rossetto per le labbra)

fainèlle (carrube) 
fenemìnte (orifizi anali) 
fresìlle (fettuccine di tessuto leggero che le sarte usavano per rifinire il bordo interno di un vestito)

G 

gangarìlle (gengive) 
gastéme (bestemmie) 
graste (vaso di fiori)
granàte (melograno) 
gratta-càse (grattugia per il formaggio) 
gratta-marianne (granita di ghiaccio)

irmece (tegole)

laghenatùre (matterello) 
lettìre (lettiera del traino dove veniva appoggiata la roba da trasportare) 
lùcchele (grida di dolore)

maggiore (campana delle ore) 
maràne (acquitrini e laghetti naturali dove svernavano uccelli migratori) 
m 'bruscenamme (giocare accanitamente senza badare se i vestiti si sporcano) 
mentuàve (nominava) 
musciske (carne di capra secca e salata) 

nàche (antico nome della culla) 
nàscke (tanfa) 
n 'dinghe (campanella dei quarti d'ora) 
n'drìte de nucèlle (nocciole sbucciate e inanellate in un filo di cotone) 
nen te n'addùne (senza accorgersi)

palummelle o alla-làme (bacchetta di ferro con filettatura larga con in cima un'elica che veniva lanciata 
in aria -gioco pericoloso ­ 
panèlle (beverone o pastoia che anticamente si davano alle mucche) 
pedeije (pancetta d'agnello ripiena). 
pertuse (buchi) 
pezzecaròle (fiori ovali chiusi e spinosi) 
picchje (pianto assillante) 
pulvòne (vino nero «tosto» da gradi 13%) 
pumette (volpino) 
pupatèlle (piccola quantità di zucchero racchiusa in un fazzoletto inumidito a mò di ciucciotto) 
pùpe de cartone ch'i preduccèlle (antichissima pupa di cartone, con sassolini incorporati, da tintinnare).

rocchie (gruppo)

saròle (orcio di terra cotta)
sdrenàte (con i reni a pezzi). 
segherdùne (all'improvviso) 
secherdùne (all'improvviso). 
selluzze (singhiozzo) 
semenzèlle (piccoli chiodi per risuolare le tomaie) 
senàle (grembiule) 
senghejàte (segnato, sfregiato dal dolore) 
sghésse (fame) 
smirce (sbirciare, guardare sott'occhio). 
spaccherjàte (terra secca, spaccata dalla mancanza di pioggia, siccità)
stagnarìlle (maschera carnevalesca tipica foggiana) 
stajèlle (bacchette di legno) 
sulagnàte (sole cocente che secca tutto)

T

taragnole (allodole) 
treménte (guardare, adocchiare)
a' tuffe (pistola, in gergo malavitoso)

V 

vràsce (brace)

POESIE

Péttele e pizze fritte

N 'antica usanze d'i fuggiàne,
vòle che 'a notte de Natàle,
sotte a ogni tìtte s'anna frije i pizze fritte.
E ogni anne tal'e quàle,
a veggilje de Natàle,
quanne 'a svèglie 'e quatte
sone 'u cambanille
cammìse da notte, e chianìlle,
ogni mamme citte citte
a prepara' 'i pizze fritte.
Che profùme d' ind 'e stanze,
che  dorme 'cchiù,
è mègghje ca te mine a' nnánze
si nen crìde 'a speranze,
'a famiglie è grosse e numeróse,
si nen fàje a'ttimbe
te lassane c'u stòmmeche a repòse.
S'agàvezene a'prìme 'i mascule
ck'e l' ùcchje 'abbufacchjàte,
po ' arrivene 'i fèmmene
ck' i capìlle m'becciàte,
e se sduàckene
sòp'e sègge cum'a pàpere sparàte.
S'arrepigghjàne sulemènde
a' nnande 'nu piatte de pezzèlle,
a forme de cavalle, ciùcce e paparèlle.
A 'ddòre è 'accussì fòrte
ch'èije 'nu richjàme
sije p'u gatte che p'u càne,
appìse m'bizze 'o mure
stanne 'i caggiòle de nonne Arture
se svegliàne 'i cardìlle,
cùrre 'cu'! Fa 'ssaprà pure a quìlle.
A' ffjanche de pòrte àbbete n 'Curnatèlle
che vuje quèlle è sòle, è 'na zetèlle,
«tràse tràse, vi ne t'i pìgghje dòije pezzèlle».
Quanne po' arrive nanònne
sotte 'abbracce a papanònne,
'a cucine addevènte fitta fitte;
quande so' bbòne 'i pizze fritte!

'I Scaghjùzze

Quanne da sòp'a l'albere 
càdene 'i foglie gialle 
s'accumménzàne a vedè 
cappille, cappotte e scialle. 
Sòpe 'o davanzàle 
l'uteme fjòre n'dà 'na graste 
e 'i nàse d'i vicchiarìlle 
'arrète 'e lastre. 
Se fàce sère 
e nen passe 'cchiù nisciùne, 
'u vìnde fridde arrive 'a segherdùne, 
sòle scjàmme-scjàmme 
passe c'u sacche d'i cardùne, 
'a vóce èjie «attannùte» e fàce paure. 
Verse 'i sèje passàve l'ùteme carruzze, 
«ma angore nen passe quille d'ì scagghjuzze?» 
Quanne s'èrene fatte 'i sètte, 
libbre e quadèrne stèvene già n'do stepètte, 
e 'a cialànghe 'arrète 'o cuzzètte. 
Ma cumme sendèmme, 
«Só' càvede càvede e rusecarìlle» 
lassàmme stà 'u cavedìlle, 
e c'ù stòmmeche lesciàte a chianùzze, 
ce menàmme 'mmìzz'a stràde 
p'accattà quatte scagghjùzze. 
Cume 'u guaglione aprève 'a stagnére 
che purtàve a' nnanze 
sole c'addòre t'anghìve de panze. 
Avastavene cinche appène 
ca facìve pranze e cène. 
Cke vìnde, trenda lire t'anchjève 'u cuppetìlle, 
sèmbe càvete salàte e rusecarìlle. 
Mò nen vanne cchiù p'à vije, 
ma quanne c'è pènze 
me véne 'na nustalgjie; 
'a prima vote che 'i ssapràje, 
m'alleccàje pure ' i dite; 
'nù sapóre andiche 
ca rumàne sop'a lènghe pe' tutt'a vite!

'I ficke d'igne

'Nu vècchje tarrazzàne,
Peppenìlle nàse 'e càne,
Se scervellàve notte e jùrne
pe' nen sente 'i stesse laturne,
pecche Addùluràte se mettève sempe n'dè rècchjie:
«si nen pùrte manche 'na cecèrchje,
stasère te magne pellècchje».
Peppenìlle tenève 'cchiù de sessant'anne
e'i pjacève 'a ijè rerènne e zurlianne
ma quanne mancàvene 'i pruvviste
s' n'chiummàve e addevendàve triste.
Quanne 'a rrobbe n'dà credènze èra scarse
o se jiève a gràne 'arse,
o a parà i rèzze, p'i quaglie e cardìlle,'
e se nò n'dà 'na pèzze, da ze 'zìje fattìlle.
E men'u màle che 'a nature pènz'a tutte,
ogni staggiòne pòrte 'i frutte.
A fin' aùste chi tenève da fà n'd'a vigne
e chi jève a fiche d'igne.
A prima matine, manche spuntàve 'u sòle,
Peppenìlle se lavàve che l'acqua d'à saròle
attaccàve mizz'e sdànghe a baróne
e s' abbjàve p'ù stradone.
Otte chelòmetre via nòve e quatte de tratture,
aveva fa prime de Gerùzze 'u paracúle,
se nò èra nà grossa fregature;
quille se purtàve pure a Gesèppe e,
quanne se mettèvene a 'ccògghje
nen lassàvene manche 'na zéppe.
Da luntàne i felàre
parèvene ómbre umane,
cumm'a tanta chjatùre
che se danne 'a màne,
ma da vecìne
'a fiche d'igne se fàce respettà,
si nen te stàje accòrte
te pùje pungecà.
Téne tanta spine fìtte e invisìbele
c'a si vanne ' nd'a lùcchje sò'  terrìbbele,
e Peppenìlle stève semb' attìnte
a ne' sta màje sott'a vinte.
Quanda fiche d' igne culuràte,
verde, gialle, rosce, granàte,
spin'e scorze
n'zerrene 'stù frutte n'zùccaràte.
Accummenzàve a' ccogghje a quatte màne,
pegghjàve pure 'i 'cchiù verde
p' i fa tenè ammene 'na settemàne.
E quanne s'ère anchiùse  'a lettìre,
se ne turnàve decènne 'na preghìjre:
«Madonne d'Incurnàte
fammìlle venne tutte 'nd'a jurnàte,
se nò chi 'a vòle sente Addùluràte,
quelle  eje capàce che c'ù palìtte
me fàce jè titte titte» .
arrevàve 'e tre arche
e se fermàve 'a fundàne,
'nu sùrse d'acqua e 'na sciaqquàt'e  màne,
e pò s'abbiàve locca locche
'amminz'o chjàne.
Passàve a'pprìme p'ù Larghe Rignàne
ne purtàve dòje a zjòlle 'a muntanàre
e po' ijève 'o quarte pagnotte
e lùcculàve
«cinte nà lire, fiche d'igne 'a pagnòtte».
Quanda femmene e quanda figghjòle
chi sicchjie, chi spórte, chi bagnaròle,
tutte quante de frétte
attùrne a stù carrétte.
Accùmmenzàve 'u vutta vutte:
«'bbelle 'bbelle, une 'a vote e v'accuntènd  'a tutte».
'A sère po' ijève a sanghe e arène,
se mettève c'ù lume a citolène
m'bacce a Felìppe Corridòje,
a nettà pe' quille
che s'ì 'gnòttene a dòje a dòje;
ma 'a fiche d' igne l'è saprà a tócche a tócche,
e quanne 'a stringe 'mmòcche
dolce e prefumàte
t'addefresche 'a vòcche.
... N' esiste fuggjàne
che prime de ijè sott'a l'arve d'i pigne
n'à màje assapràte n'à fìche d'igne!

'Na rose pe' spose 

N'zime a 'stì quatte viole 
te diche doje parole: 
'na rose ténghe pe' spose 
gialle cum' a mimose. 
S'ì n'angele che vole 
atturne atturne'a prole, 
ca si a'ffianghe a mmè se pose 
é quella giusta dose, 
'nu pizziche de sàle 
che porte n' gìele sénza scàle.

da «Si ogne ‘ndande t’aggire ‘arrete»
Edizioni del Rosone, 2007

‘U terrazzàne fuggiàne

Quanne i timbe erene amàre
‘u terrazzàne fuggiàne
nen stève màje chi màne ‘nmàne.
Teràve li stesse ‘a carrette
ma màje stève a suggette,
màje nesciune che jève a padrune.
S’avezàve affamàte e jève a cacce,
c’u fridde e ‘u vinde che tagghj’a facce.
Canosce ‘a terre e respette ‘a nature,
dorme c’ù cavalle, ‘u cumbagne d’avventure,
sembe a’ffianche a’ffianche
spartenne ‘u sunne e cialanghe.
De jurne n’d’e maràne a papere e faggiàne,
e de notte, c’a lanterne e cambanìlle
a quaglie, pernice e passarìlle. …